Fata de la 702

05 January 2017

Ea este Lăcrămioara în momentul când Moșul a venit s-o vadă. Ochi trişti căci nu voia nimic din patetica lui desagă. Ce-şi dorea ea de Crăciun era să nu mai doară, să îi treacă boala să meargă acasă. Sa aibă păr iarăși.

Ăsta a fost Ajunul meu. Vizită la Fundeni, la copiii bolnavi de cancer, întâlnirea cu ea, fata de la 702. După Crăciun ea s-a simțit mai rău. Am aflat asta într-o dimineaţă când m-am trezit şi m-am rugat la Dumnezeu să o facă bine. Să facă un miracol. Ca orice creștin nepracticant şi nesimțit mă mai rugasem doar de câteva ori.

De vreo două ori când avionul în care eram făcea cam urât şi o dată când așteptam nişte analize. Şi Dumnezeu a fost bun cu mine, cum a fost toată viața mea. Pe 29 Decembrie m-am rugat însă pentru altcineva. Pentru ea. A fost singura dată în viața când m-am rugat în genunchi cu mâinile încrucișate şi cu voce tare. L-am rugat să o facă bine pentru mine. Știam că e greu, aproape imposibil, dar l-am rugat să facă o minune.

Astăzi Lăcrămioara s-a stins şi eu te rog, Doamne, s-o primeşti frumos. Cum ştii tu mai bine. Şi te mai rog până ajunge sus, la Tine, să aibă par lung. Ştiu că-şi dorea rău. Şi nu te rog, Doamne, s-o ierți căci chiar nu cred că ai de ce. O rog pe ea să te ierte pe Tine.

#702