Incuiat in baie

O seară liniştită de marţi. Mă aflam la Brasserie, o cârciumă mai fancy asa...by the lake cum zice românul. Toaleta are două cabine la bărbaţi. La femei...la fel, sper, altfel tare revoltat aş fi.

Ies din cea în care mă uşurasem şi mă spăl tacticos pe mâini (prost obicei al copilăriei). Tipul care se află-n cealaltă cabină de vreme bună catadicseşte să iasă. Îl vad în oglinda din dreptul chiuvetei.

Între două vârste, brunet cu freza impecabilă şi costum de culoare gris. Pantaloni şi vestă doar, sacoul se afla probabil la masă. Cămaşă albă şi cravată. Ezită un pic la vederea mea, apoi apasă pe clanţă şi iese hotărât trândind uşa-n urma lui.

Simt disperarea cum mă cuprinde... Ticălosul naibii! Dacă-şi trăgea măcar nasul de două ori ca să-l aud şi să-mi imaginez că a băgat câteva linii de coca acolo, să mă liniştesc. Dar nu.

Nenorocitul clar avusese o treabă...mare acolo şi n-a mai trecut pe la apă şi săpun. Ce specie de afurisit... Ce naiba mă fac?! Cu mâinile curate, întocmai ca răposatu' Sergiu mă chinui în zadar să apăs pe clanţă cu cotu'.

E clar, îmi zic: aici am rămas. V-am spus că era o seară linişită de marţi şi aveam toate şansele să stau acolo o eternitate. În timp ce mă luaseră toate transpiraţiile, uşa se deschide şi-n prag apare chiar patronul. Mi-a venit să-l pup şi alta nu...! 

M-am năpustit pe uşă de frică să nu se-nchidă, dar totuşi am apucat să-i strig plin de recunoştinţă: "du-te la cabina din dreapta!"