Un clubber

02 November 2015

#colectiv
Un clubber despre noaptea de Halloween

Îmi doresc nu să fac o recapitulare a dramei în sine, ci una a premiselor în care aceasta s-a petrecut şi poate a reacțiilor de după.

Cetățeni vs. Autorități

Autoritățile fac apel la cetățeni pentru a dona sânge. Cetățenii ajung în faţa centrelor de colectare sâmbătă, 31 octombrie, şi stau la cozi de peste 600 de oameni şi ore de așteptare. Sunt anunțați că spitalele nu fac faţă şi să revină săptămâna următoare.
Autoritățile declară doliu naţional. Businessurile private iau atitudine, cluburile îşi închid porțile într-o sâmbătă în care îi costă sute de milioane, posturi precum Realitatea TV îşi anulează reclamele. Politicienii se-nghesuie la tv pentru popularitate si spălare de păcate.
Observ că nu este problema oamenilor ci a sistemului (ce-i drept, de ei instaurat sau măcar tolerat) cel puţin deficitar dacă-mi permiteți să-l numesc așa pentru a evita mult prea uzatul "corupt".

Spitale vs. Biserici

Există o interminabilă (părerea mea) polemică despre faptul că avem MULT mai multe biserici decât spitale, lucru care pe bună dreptate este îngrijorător. Ca membru al unei familii care a construit un orfelinat şi o biserică pot spune așa: atât ne-a dus pe mine şi pe ai mei capul. Am crezut că măcar spitale construiește statul. În același timp, bisericile au fonduri în mare parte private şi doar în mică parte de la stat. Stau şi mă-ntreb: din toate relele din ţară, bisericile sunt cel mai mare? Sau învățămintele ei?!? Sunt de acord că, dată fiind situația, probabil că, măcar o perioadă, subvenția statului acordată bisericilor ar trebui redusă (dacă nu întreruptă). Dar, în fine, eu cred că ar trebui privatizat şi Oltchimul şi CFR-ul, ca să nu mai pierdem bani. Poate sunt doar eu extremist sau neștiutor.

România vs. USA

Constat de ceva vreme că adoptăm tot ce e american. Le vedem filmele lor, bune sau rele, în detrimentul alor noastre (durere personală, recunosc), le preluăm obiceiurile şi sărbătorile, stilul de vestimentație, expresiile şi orice mai vreți. Nu reușim să preluăm şi ceea ce contează, capitolele la care ei excelează.
Primarul sectorului 4, în care funcționa clubul Colectiv, ne-a explicat foarte clar şi răspicat că acel club a obținut de la primărie autorizația de funcționare în urma unei declarații pe proprie răspundere a patronilor, care stipula că au obținut toate avizele fără ca ei să-l aibă vreodată pe cel de la pompieri, de exemplu. PE BUNE?!? Vă rog măcar să aplicați asta şi-n construcții, unde ne futeţi cu pula-ndoită pentru orice hârtiuţă! Sau, dacă tot suntem amorezaţi de americani, aplicați sistemul lor, unde avizul pompierilor este cel mai important pentru un club. Unde, dacă există o singură treaptă-ntr-un club nedublată de MĂCAR o rampă sau chiar un mic lift pentru persoanele cu dizabilităţi, clubul NU SE DESCHIDE. Unde capacitățile cluburilor se respectă şi știți cum? NU, nu "pe răspunderea patronilor". Un fire marshal vine personal la fiecare club sau festival de muzică sau orice şi numără fiecare persoană care intră-n acel loc. Nu contează că ai masa rezervată. Daca ai ajuns în faţă, după limita maximă a capacităţii NU INTRI. Fiecare persoană care iese permite automat alteia să intre. Punct. Probabil că vom avea de acum extinctoare şi ieșiri de urgenţă. Sper. Dar, de exemplu, capacitatea maximă a clubului cine o va VERIFICA pe viitor? Tare aş vrea s-o facă cei cărora le plătesc taxe peste taxe şi să NU fie lăsată în grija patronilor de cluburi, bineînțeles, pe PROPRIA LOR RĂSPUNDERE. Amin!

P.S.: Şi dacă vine vreun cutremur, ce facem?! Ah, da, știu: postăm apoi de spargem şi doliu naţional o lună, n-are rost să ne agităm de acum.