23 October 2015
M-am confruntat în 2013 cu o situaţie dificilă. Am fost rugat să-mi scriu propria biografie. Scurtă. Sfântă Fecioară născătoare de Dumnezeu! Bine că scurtă că şi aşa mi-am dat seama că n-am ce trece-n ea. Ce naiba să menţionez?
Dacă era un simplu CV mai era cum era... Dar biografie?!? Isuse Cristoase! Doar nu era să spun de liceul (şi ăla de copii de parveniţi) pe care l-am terminat cu greu sau de facultatea (şi aia particularo-penibilă) pe care am fuşărit-o şi cu care n-am făcut nimic mai apoi. În fine... Am trecut-o p'aia că trebuia să-ncep de undeva, la naiba.
M-am uitat apoi pe câteva biografii scurte să vad ce dracu au scris ăia... "am început cu o colaborare cu ziarul bla bla bla", "am pus bazele la la la", "debutul editorial mi l-am făcut la editura X", "am compus lucrarea Y", "am participat la festivalul Z"...
Băga-mi-aş. Am 33 de ani şi n-am făcut nimic. Un alt băiat până la vârsta mea înviase pe unii din morţi, schimbase apa-n vin (asta m-ar ajuta mult şi pe mine pe la LOFT), murise şi-nviase întru izbăvirea semenilor...în fine...avusese treabă, nu glumă.
Eu ce plm să scriu? Că sunt asociat în 3-4 firme în care fac ceva pesos dar nici ăia strict datorită mie, că doar ăl batrân a pus bazele... Că am băut sticle nenumarăte de vodka-n toate colţurile lumii?! Noroc că am făcut compania aia de filme anu' trecut şi am co-produs 3 filme şi am scris dracu despre asta că nu ştiu ce mă făceam.
M-am hotărât: plec în lume să fac ceva notabil ca să am ce scrie dacă-mi va mai cere cineva, deşi mă-ndoiesc (şi că plec şi că-mi va mai cere).