Puterea nu se joaca

De câțiva ani, de când m-am apucat de actorie, am avut câțiva profesori. Primii au fost cei trei de la scoaladeactorie.ro, Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţa. Au urmat Florin Kevorkian şi alţii. Tot profesori mi-au fost şi regizorii cu care am lucrat căci în tranșee am învăţat mai mult şi mai repede ca în tabăra de antrenament. Emi Pârvu, Anca Damian şi alţii.

O să mă opresc acum asupra lui Iura Luncașu. Regizor cu experiență atât în spatele cât şi în fața camerei. "Puterea nu se joacă, Codine", îmi spunea el cu referire la un rol de mare mafiot pe care-l pregăteam împreună. Da, ştiu, ştiu, nimic nu "se joacă" ci se simte, gând curat şi astea, dar am înţeles într-un final ce-mi explică.

Cel ce deține puterea nu joacă în niciun fel diferit. El joacă normalitatea, el este normalitatea. Toţi ceilalți din jur îi legitimează această putere, i-o "joacă" dacă vreţi. Regi şi Împărați, mafioți şi oameni puternici deopotrivă dacă au ajuns într-adevăr pe o culme a puterii nu mai au nimic de demonstrat. Frustrările lor în legătură cu asta sunt zero. Respectul, frica, supunerea se citesc în ochii celorlalți şi atât. 

Mi se pare şi o lecție bună de viață, nu doar de actorie. Cu cât eşti mai "sus", cu atât eşti sau măcar ar trebui să fii mai normal, mai simplu, mai natural. Băieții ăștia care conduc lumea Gates, Zuckerberg şi alţii ca ei probabil n-ar fi lăsați nici să intre la Boa. 

#thinkaboutit #whodoyouwannabe #howdoyouwannabe