Camera 7, Pavilion Vest

Săptămânile trecute am fost contactat de o tipă pe Instagram (v-am spus eu că e șmecherie şi să-mi dați follow acolo). Mi-a spus că e profesoară la Academia de Poliție din Băneasa şi că vrea să ţin o prelegere despre viața la studenții de anul 3. Am crezut întâi că mă ia la mişto, dar a insistat şi am acceptat.

Joia trecută am fost acolo. Am început cu o vizită a academiei însoțit de cinci studente. Aşa am eu noroc, fetele au grijă de mine. Fetele de la camera 7, pavilion vest. Mi-au aratat căminele în care locuiesc. Fetele separat de băieţi. Fără televizoare în cameră sau wifi. Cinci sau opt în cameră. Doar paturi, fără vreo masă, astfel că atunci când am trecut pe lângă unul din căminele de fete unele erau la geam, mâncând câte o felie de pizza pe blat. La propriu, zic. Pe blatul geamului. Oricum nu sunt condiții deloc rele la academie. Săli de studiu şi locuri de antrenament, inclusiv poligon de trageri. Însoțitoarele mele avuseseră mai devreme ora de sport. Şi ce făcuseră? Încătușări. Nimerisem bine!
Nici eu n-am fost prea cuminte în 2017.

Apoi am intrat în sala de curs şi iată parțial ce le-am spus:
“Salut, numele meu este Codin şi nu ştiu exact ce caut aici şi ce ar trebui să vă spun.
Am acceptat totuşi invitația doamnei comisar șef Radu Geanina atunci când am aflat că vă pregătiți să deveniți consilieri juridici în cadrul MAI, procurori şi judecători şi m-am gândit că e bine să cunoşti nişte viitori gabori din timp, cine ştie când mă chemați pe undeva şi poate o să fiţi mai blânzi cu mine sau ceva.

Acum, sincer, mă gândesc că poate efectul va fi tocmai invers. Poate d’aia m-a şi adus doamna Radu aici, un fel de “aşa nu”. Pe sistemul, îl vedeți, îl umflați. Pe el sau unul ca el. Sigur e vinovat de ceva.
Dar pentru că mă aflu aici am să vă vorbesc de câteva chestii la care cred că mă pricep. Sunt absolvent al facultății Româno Americane de Drept şi am trecut prin facultate ca gâsca prin apă. Nu mi-a plăcut şcoala niciodată. Acum patru ani mi-am luat inima-n dinţi şi m-am apucat de o şcoală de actorie. Simțeam că mi-ar plăcea şi iată că s-a adeverit, fac asta şi-n ziua de astăzi.

Unul dintre profesorii mei de la cursul de actorie, Dragoş Bucur, ne-a făcut un calcul simplu: pe zi, 8 ore dormim şi 8 suntem la muncă. Aproximativ două ore suntem în trafic ca să ajungem unde avem nevoie. Două ore suntem la masă şi una o petrecem la baie. Pe zi ne rămân două sau trei ore care ne aparțin. Ore în care teoretic facem ceva pentru noi. Citit, filme, plimbări, orice. Acele ore însă le dedicam zilnic şi altora. Părinților, iubitei sau iubitului şi prietenilor. De multe ori nici în ele nu facem exact ce am vrea. Șmecheria stă în a face cele 8 ore de muncă să îţi aparțină. Să faci ceva ce îţi face plăcere. Ceva ce ai alege să faci şi în timpul aşa zis “liber”. Este o diferență între o slujbă şi o carieră. Dacă execelezi în ceva poţi face orice. Bani, putere şi respect poţi câştiga fiind extrem de bun în ceva. Dacă vă place ceea ce faceţi, puteţi ajunge oriunde. Nu există limite. Un instalator bun astăzi face mai mulți bani ca un avocat mediocru.

Sunt blogger de câțiva ani şi aş vrea să vă vorbesc un pic despre asta. Despre mediul online care este din ce în ce mai important în viețile noastre, atât private cât şi profesionale. Aici discuția merge în două direcții distincte.

Prima este că de câțiva ani orice facem poate fi oricând surprins sau povestit în mediul online. Orice acțiune întreprindeţi, fie ea în timpul serviciului sau în timpul liber trebuie să vă imaginaţi că sunteţi filmați. Se permit mult mai puţine greșeli astăzi. Suntem live 24 ore din 24. Sunt camere peste tot, orice copil are în buzunar un dispozitiv cu care poate filma sau fotografia 4K, la nivelul unui device cu care nu de mult se făceau filme.

A doua este despre cum vă manageriaţi propriile conturi de social media. Va încurajez să aveți aşa ceva, să fiţi deschiși. Facebook, Instagram, orice. Aşa îi încurajez şi pe colegii mei actori care neglijează complet chestia asta, dar asta e altă discuție. Ideea este să aveți grijă ce postaţi, cum se reflectă postările voastre, imaginea pe care o proiectați. Există ţări în care angajările sau chiar concedierile se fac după o studiere atentă a conturilor de social media. Încercați să vă mențineți o integritate. Din păcate sau din fericire nu sunteţi nişte cetățeni de rând şi nu vă permiteți să faceţi greșeli nici măcar în mediul online.”