Rugaciune de sfarsit de an

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru cel mai urât an din viața mea.
Îţi mulţumesc, Doamne. Nu, nu sunt ironic, nu mi-aș permite, nu cu Tine. Noi, otodocşii cerem. Aşa ne e rugăciunea, obiceiul, nu e vina noastră, aşa am fost educați. "Dă-ne, Doamne. Ajută-ne, Doamne." Catolicii doar îţi mulţumesc pentru ce au primit deja. Am să le iau exemplul:

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru cel mai urât an din viața mea. Aşa a fost el, aşa a fost 2016 dar NU, n-am nevoie să-mi arăți că se poate mult, mult mai rău. Ştiu, Doamne.

Anul acesta a fost greu. Mi-ai luat băiatul la tine. Pisoiul. Îl ştii, Doamne, căci își pierduse un picior de mic, îl recunoașteai uşor de sus, de la Tine. După șchiopătat. De când nu mai e şi adorm pe canapeaua unde dormeam împreună mă trezesc cu dureri de piept căci acolo dormea el. Pe pieptul meu torcea. Tocmai lipsa greutății sale îmi apasă pieptul acum şi mă trezesc de durere, Doamne. Dar din durerea asta, Doamne, am luat-o pe ea. O puștoaică de cinci luni, tot maidaneză, tot cu trei picioare. Poate că era rândul ei, Doamne şi de aceea a făcut băiatul meu boala aceea groaznică.

Anul acesta mi-am pierdut o afacere. Cu ea, am pierdut şi bani. Am suferit enorm, căci am construit-o la propriu cu mâinile mele. A fost şi prima oară când am construit ceva, de la zero, integral. Nu doar cu banii şi mintea dar şi efectiv cu mâinile. Acum e la pământ la propriu şi la figurat. Îţi mulţumesc, Doamne, însă că altă muncă de-a mea a văzut lumina zilei anul ăsta. Două Lozuri a intrat la TIFF în primăvară şi pe ecrane în toamnă şi a rupt tot. Şi dacă ăla a fost prețul să fie primit, Doamne, că mulți oameni au mai muncit la filmul ăla. Nu doar eu. În felul ăsta ne-ai dat tuturor, ne-ai încărcat pe toţi.

Anul ăsta m-a părăsit şi iubita. Iubita, cu articol hotărât, enclitic, "a". Lipsa ei o simt ca pe o gheară în pieptul meu şi aşa apăsat de plecarea motanului. Părinții mei şi cu mine, Doamne, suntem sănătoși şi-ţi mulţumesc pentru asta. N-are legătură dar mă gândesc că trebuia să-Ţi mulţumesc pentru ceva important pentru a-mi alunga gândurile triste legate de EA. Şi e tare important, Doamne, mulțumim.

În 2016 am avut virus Zika, una bucată Brexit, un camion al groazei pe o faleză aglomerată la Nisa şi un altul a spulberat un târg de Crăciun la Berlin. Una bucată lecție în idiocrație de la Trump. Astea sunt doar câteva exemple de ce am avut. Iată însă ce NU mai avem din 2016: Marin Moraru, Muhammad Ali, Mircea Albulescu, Prince, Radu Beligan, Ioan Gyuri Pascu, George Michael. Odihnească-se în pace, Doamne. N-a fost un an grozav. îţi mai mulţumesc, Doamne şi pentru:

- zilele de vară
- că Tom Hanks există şi lucrează 
- joia aceea de la Untold
- că am filmat pentru Jesus del Cerro
- prietenii de lângă mine
- Acele lu' Carla's
- nopţile de la Anonimul
- că nu m-au bătut aia la Susai
- că am avut o scenă cu maestrul Titieni
- Marea Neagră
- că încă mă laşi să sper