Adio, Angie!

Am spus mereu că sunt timid. Toată lumea crede că glumesc. Încă o dovadă că din păcate aşa e:
Aseară am fost la un botez la nişte prieteni buni. Singur şi prost am fost, singur şi trist am plecat. La ceas de seară. M-au lăsat acasă alți prieteni dragi.

Trebuie să menţionez ca să înțelegeți situaţia că eu stau pe o stradă foarte mică, un fel de cartier rezidențial pe unde nu trece nimeni decât dacă efectiv are treabă la o adresă de aici. E ca la sat, după 21.00 dacă trece o maşină iese lumea la geam şi babele la porți să vadă cine a fost. De mers pe jos aproape că nu poate fi vorba căci strada n-are trotuar.

Mă lasă ai mei fix în faţa casei şi ce să vezi: Angelina Jolie. Adevărat Angelina Jolie, doar că tânară, mergea pe strada mea agale şi era fix în faţa casei mele. Fața? Perfectă, v-am spus că arăta ca Angie în tinerețe. Părul natural lung, şaten închis. Fără extensii, mă pricep. N-avea "extensii" sau "augmentări" pe nicăieri. Clar n-a trecut nici măcar prin fața cabinetului lu' Radu Ionescu sau a lu' Gad. Îmbrăcată casual sport, în negru, cu picioarele ei goale interminabile. Avea şi alte două mari plusuri care o îndepărtau şi mai mult de "strada" mea deși se afla fix pe ea: tânără şi înaltă.
Adică spuneţi şi voi cât de prost să fii să te-ntâlneşti cu Angie în tinerețe, ţi-o pune Dumnezeu în faţa casei şi tu pui capul în pământ şi cheia în broască. Mă certă şi pisica când am intrat de-mi venea s-o picioresc. Prostul-proștilor. Angie înainte s-o fută libidinosul ăla de Billy Bob. Angie aia mai mult ca perfectă.

Ăsta mi-e felul. Intru în casă, zac pe canapea și-mi fac procese de conștiință ca atunci după ce termin borcanu' cu Nutella. Că e ultima oară, că nu mai fac, că de luni, că...pula mea.

Refulez şi aştern rândurile astea pe care nici pe ele nu le postez ca..deh..nu e bună ora de postare. Lasă ca le citiți voi şi mâine! Vă rog să mă înjurați că sunt şi am fost mereu un mare cretin.

Adio, Angie!