Poveste de dragoste

A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Ariane Djafari. Şi era unul la părinți şi dăduse-n toate cele, cum este Loftul pentru prinți şi Sunwaves între grele. Ariane era iranian, mulsulman, cetățean francez, locuia la Paris şi era unul din cei mai buni prieteni ai mei.

Într-o bună zi dupa ce aliniasem împreună planetele de la Saint Tropez la Mamaia trecând prin Londra, Milano şi Cannes, Ariane îmi spune că s-a îndrăgostit de o mândră domniță de pe plaiurile mele mioritice, pe numele său Catrinel Hagivreta, nimeni alta decât fata lui Verde Împărat şi promisă de mult timp lui Greuceanu.

-Băi nebunule, îi spun, asta-ţi mai trebuie ţie după ce mi-ai agitat toată suflarea feminină a țării de la un capăt la altul?
-Oui, je suis sur, îmi răspunde.
-Bine, dar o să fie greu cu Greuceanu, să ştii.
Aici mi-a raspuns ceva ce n-aş vrea să reproduc aici nici măcar în franceză căci mi-e teamă să nu-mi dați report şi să-mi închidă contul.

Ne-am apucat de muncă şi pe bază de camioane (nu exagerez, CAMIOANE) de trandafiri lupta nu mai părea de necâștigat.
Şi a cerut-o de soție cu scopul clar să trăiască fericiţi până la adânci bătrâneți. Şi ea i-a răspuns că ultima încercare este ca el să devină ortodox astfel încât Verde Împarat să le poată da binecuvântarea.

Zis şi făcut, iată-mă din best friend devenit naș al inculpatului pe care l-am dus degrabă la biserica Sfântul Ilie din București în straie noi, de sărbătoare.
Slujba a fost de pomină eu traducându-i cât de repede şi de bine reușeam slujba în franceză.
-Cum adică să ma lepăd de Satana?!? Eu sunt doar musulman, nu sunt tovarăş cu Satana!
-Attends frero, c'est pas ca! Adică nu e că eşti tu musulman, aşa era oricum vorba.
-Ah, Ok, alors. Şi cum mă lepăd? Ce fac?!?
-Zi şi tu după mine, je rennonce le diable.
-Eşti sigur că e bine aşa?
-Nu, da' să fie preotul mulțumit...

Toate au fost cum au fost până a venit preotul cu o forfecuță ca să-i taie o șuviță din păr. Obișnuit cu alte obiceiuri de botez, Ary s-a albit pe loc. M-a strâns de braţ şi mi-a strigat cu disperare:
-Frero, pas ca! Dis lui que je suis deja coupe en bas!!! (Frate, nu, spune-i că sunt deja tăiat acolo jos!!!)
Eu am început să râd, el aproape să plângă şi preotul nu mai înţelegea nimic. I-am explicat că nu e vorba de circumcizie la noi şi oricum nu l-am fi tăiat a doua oară.

A venit momentul să-şi aleagă numele de botez, numele său ortodox.
-Nicolae, a răspuns foarte sigur pe sine.
-De ce Nicolae?!?
-Aşa-l cheamă pe tatăl celei pe care o iubesc şi doar eu pentru ea fac asta.
Aşa am ajuns eu cavaler de onoare la Cannes, pentru prima dată când îi sunt best man unui tip pe care l-am şi botezat. Sâmbăta trecută Nicu şi Catrinel s-au căsătorit cum era şi normal în urma celei mai frumoase poveşti de dragoste căreia nu i s-au putut opune nici distanţele, nici religiile, nici diferențele de cultură şi nici măcar oamenii.