Cel mai greu lucru din lume

Am fost întrebat de curând dacă nu mi-e greu să răspund tuturor pe Facebook, atât în privat, cât şi la commenturi. Inclusiv celor care mă înjură. Nu mi-e deloc. O fac cu plăcere şi dacă am reuşit ceva cu pagina asta, este doar datorită vouă, a celor de aici.

Vă spun însă care este cel mai greu lucru din lume. Primesc zilnic în medie douăzeci de mesaje de la oameni care-mi cer ajutorul. Majoritatea nu cer decât un share. Şi eu NU POT să le dau. Şi asta mă macină zilnic. Mă mâhnește până la lacrimi. De ce nu pot?

1. pagina asta ar deveni 90% socială şi credeți-mă că nu ar mai avea reach.
2. dacă nu mă limitez la un caz social, maxim două, lunar, nu aş mai avea rezultate deloc şi asta ar fi şi mai rău.
3. verific personal fiecare caz ca să nu vă pun pe voi să donați pentru cine ştie ce escroc.

20 de mesaje pe zi. 20 de mesaje citite deja de mine cu degetul pe diagonală pentru a mă proteja. Să n-o iau razna total. Să nu intru în depresie. 20 de cazuri de cancer, boli incurabile la copii, bătrâni amărâți, nevoie de sange, oameni săraci în situații disperate.

Ăsta e cel mai greu lucru din lume. Să triezi. Pe ăsta îl ajut, pe ăsta îl las în voia Domnului. Nu mai pot, credeți-mă. O perioadă doar citeam şi nu răspundeam. De ceva vreme scriu atât: “nu pot” şi mor pe interior. Fiecare probabil se gândește că nu mi-a cerut mare lucru, doar un share. Şi aşa e! Dar nu pot.
Acum o lună sau două mi-a scris cineva să ajut un copil cu cancer. N-am răspuns. Mi-a scris apoi săptămana trecută: “nu mai e nevoie, a decedat”. Nu mai pot, oameni buni. De la băiatul care nu mai poate un sincer “vă rog să mă iertati” pentru toţi cei pe care i-a dezamăgit.