O poza cu si una de Simona Halep

Când femeia a terminat de cântat și eu eram deja matol, ne-am mutat la Loft unde m-am urcat direct pe masă pe ritmuri de Despablito și cu un Grey Goose la îndemâna.

Când eram mai în formă în fumuri de trabuc și aburi de alcool, vine una dintre patroane și ne dă vestea: Dumnezeu era la Loft, câteva mese mai încolo. Da, Dumnezeu e femeie și se numește Simona. O rog pe vestitoare să mă ducă până la ea dacă o cunoaște, ca să mă închin ca la moaște. Îi zic și Deliei să mă însoțească, pe de o parte. ca să nu merg singur și pe de alta, că știam că și ea e fană. 

Delia mă apostrofează: “nu mergem, e urât. A venit femeia să se distreze și mergem noi s-o stresăm”. 
Am căzut pe gânduri. “Ai dreptate. Hai să mergem”. 
A bufnit-o râsul. “Hai, mă, Codine, pe bune acum. Nici mie nu-mi place să fac poze din trei în trei minute. Hai s-o lăsăm în pace”. 
Am ezitat iar. “Bine. Hai să mergem.”
Am început s-o trag de mână spre masa Simonei împreună cu ownerița care măcar o cunoștea. Am ajuns în fața Simonei cu Delia târâtă efectiv și i-am spus:
“Săru’mână, sunt cel mai mare fan al tau. Ești singura femeie care m-a făcut să simt ceva în ultimii doi ani. Să plâng, să râd. Să transpir. Ești singura mea șansă să mai slăbesc. Să rămân doar pitic, nu și gras.”

Simona zâmbea. Când să apuc să îi zic de poza dorită, un băiat urcat pe o masă de lângă cea a Simonei mă bate pe umăr și mă întreabă:
“Putem să facem și noi o poză?”
“Lasă-mă dom’le puțin” l-am repezit în stilul meu egoist ca să-mi văd eu interesul. Apoi către Simona:
“Așa, îți spuneam că ne dorim mult o poză cu tine...”
Băiatul din spate insista cu telefonul in mână:
“În legătură cu poza mea...”
Mă pregăteam să-l apostrofez când a intervenit Simona:
“Ia dă-mi-l mie că vă fac eu” și i-a luat telefonul din mână.

Băiatul a coborât bucuros. Iată-mă cum făceam poză cu un necunoscut (lucru care cei care mi-au cerut vreodată știu că nu mă deranjează deloc), iar fotograful era nimeni altul decât numărul 1 mondial. Intrasem în podeaua aia de la Loft de rușine. Apoi am făcut și noi poza. Cu Simona, Silvana, Delia (un alt no1) și Gașca Cenușie care e campioana mea de suflet. 

Aici vă las poza pe care o am. Dacă citește și tipul de pe masa de lângă să știe că vreau și poza aia. Aia cu mine zâmbind tâmp. Aia făcută de campioană.

Mulțumesc, Simona. Pentru tot.