Scaunul de pe prispa

19 June 2019

Poate cea mai evidentă dovadă a decăderii mele. Povestea a început astăzi când m-au sunat cei de la berea Miller să-mi trimită o invitație la petrecerea lor de lansare însoțită de două beri. Le-am spus să-mi trimită pachetul acasă. Am închis telefonul destul de mulțumit.

Mi-e clar ca am ajuns un influencer destul de influent sau ceva de-mi trimit ăștia chestii acasă. Acum nu sunt vreun Bromania sa încasez averi pe reclame teve dar uite ca doua berici la domiciliu prind și eu (#whenexceptionalhappens). Trei lucruri nu știu dacă cunosc băieții de la Miller: 1 fratele vostru a fost no1 pe petrceri, lansari și alcool în general 2 beau Miller de mic (pardon de tânăr ca mic sunt și acum) doar ca făceam treaba asta doar pe la Miami că aici nu exista fitza asta. Ba chiar mă și pricep un pic la ea ca are nu știu cate filtrari (vreo 4) și multe alte fente care o fac ceva fin. 3 ca fratele vostru A FOST no 1 pe petreceri și alcool De acest punct trei și-a dat seama fix băiatul care a adus berile și m-a găsit pe prispa.

Bai, eu am fost rege în oraș darămite la mine acasă. S-a dus! Nu mai am voie nici sa fumez la interior. Abia am obținut autorizație pentru scunaelul și scrumiera din imagine sa le scot afară ca sa am pe ce sta. De când m-am întors de la Miami stau cu orele (deh, fumător de trabuc) pe acest scăunel și mă gândesc la ce smecher am fost. Sunt fix ca al Bundy (doar ca am pisică și nu câine) și toți sunt pe capul meu.

Fix berea îmi lipsea, uite ca a făcut Barbosul gest! Partea plină a paharului, ca eu mereu ma uit după ea, este ca am început sa recunosc și ma salut cu vecinii de pe stradă. De 19 ani stau aici și nu știam pe nimeni. Acum de când am scaun pe prispa toată ziua "saru'mana tanti Geta, ce face ăla micu?","sa trăiți nea Petrica, iar parcasera ăia pe locu' matale, da' i-am gonit eu nu-ți face griji", "salut Vasile cum ești? Vezi ca am auzit ca era a ta pe la Kayo cu doi pești. Ce? Nu ma, n-am fost ca nu m-am mișcat de pe scăunel dar mai am și eu doi trei vigilenți prin oraș".

Ce am fost și ce am ajuns. O prispa, un scăunel, un trabucel și acum și două beri. Și din când în când o voce stridenta din casă: "Vino sa mai stai și tu cu Smarandaaaaa!!"