Despre cea mai mare sticla din lume si baiatul care a cumparat-o ieri

Întâi trebuie sa va spun că francezii au inventat efectiv apa caldă în marketingul din horeca. Astfel ei au inventat conceptul prin care cu cât mai mult cumperi cu atât mai scump e. What?!? Adică dacă iau mai mult nu e mai ieftin?!? Ei bine nu. Nu la șampanie, vin, votcă.

Dacă iei o sticlă Magnum, adică 1.5l, fix de două ori mai mult alcool decât într-o sticlă obișnuită plătești mai mult decât dublu. Următoarea, Jeroboam are 3l. Muuult mai scumpa decât șase sticle normale. Mai bună? Nicidecum. La șampanie de exemplu e mai ok sa cumperi șase sticle de talie normală. Stau mai bine în gheață, le desfaci și le consumi pe rând, nu se pierde nici din acid și COSTĂ MAI PUȚIN!

Francezii însă au inventat asta. Iei mai mult plătești mult mai mult. Disproporționat. Dar se vede. Într-adevăr și pe producător sticlele mai mari îl costă mai mult. Recipientul în sine. Prețul nu vine de acolo. Prețul e în show-ul cu care îți este livrată sticla la masă. Anyway, ieri la LOFT am văzut cea mai mare sticla care există în lume. Midas - 30 de litri! Am mai văzut Nabucodonosor la Saint Tropez, 15 litri, dar mai mare niciodată. (Am uitat sa va spun ca sticlele astea gigant au nume de regi și de împărați).

Toți chelnerii din club au carat sticla asta IMENSĂ și cutia ei în jurul clubului până s-o așeze pe masa clientului. Cu ei îmbrăcați în negru de la uniformele Miller și sicriul sticlei jur ca păreau un ciudat cortegiu funerar cu artificii în loc de lumânări. Puteți vedea toate astea la mine pe Instagram la story. Mai țin încă 7-8 ore. (Da, pe mine tot cu Grey Goose o sa ma vedeți. Și matol!)

Această sticlă, Midas, costă în orice club din lume 100.000 de euro și nu sunt decât 12 în lume. Doar dacă una din 12 e deschisă se mai produce alta. E posibil ca cel care a comandat-o să fi plătit ceva mai puțin căci e bun prieten cu ownerii. Câteva cuvinte despre el acum. Îl știu de puțin timp. 2-3 ani. I se spunea domnul Armand căci comanda mereu doar Armand de Brignac. Nu-l vedeai nicăieri în afară de LOFT. Un alt club sau măcar un restaurant. Ieșea oricum relativ rar. Își lua o masa mica, de două persoane unde stătea doar el cu soția. Amândoi foarte tineri și foarte îndrăgostiți. Ea bea doar whiskey straight și el câteva sticle de Armand și plecau acasă. Împreună, așa cum veniseră și într-o discreție totală. Fără prieteni sau orice alt anturaj.

Am aflat după un timp că este un IT-ist de succes și e mai mult plecat din țară căci clienții săi sunt firme din toată lumea care au nevoie de el sa le instaleze ce naiba le instalează el acolo de n-o să înțeleg eu niciodată. Am aflat și că-l cheamă Alex și că n-a avut bani de acasă. I-a făcut pe toți cu capul și programele lui. Între timp Alex s-a împrietenit cu patronii de la LOFT. E mereu cu ei.

Tot prin ei l-am cunoscut și eu și șase luni mai târziu m-a sunat să-mi spună că a trimis 10k în conturile de la Fundația Metropolis ca sigur dacă mă ocup eu sunt pe mâini bune. De atunci o face mereu. Alex nu mai ia masă singur căci va spuneam ca e prieten cu ownerii clubului și stă cu ei acum. El bea tot Armand și soția lui tot whiskey. Astăzi este ziua lui. Happy birthday mister Armand.