O poveste cu Traian Basescu

Acum câțiva ani am fost cavaler de onoare la nunta ei. Suntem prieteni de foarte mult timp, am fost colegi de bancă în liceu la un moment dat. Prin urmare am fost prezent și la cununia civilă organizată la primăria sectorului 2 și oficiată de Ontanu, trecut deja la PSD.

În fața primăriei erau ceva protestatari nervoși cu pancarte, injurii și multă agitație. Erau într-adevăr în spatele unui gard montat de Jandarmerie, dar destul de aproape de intrarea principală.

Când ceremonia s-a încheiat SPP-ul ne-a rugat să rămânem pe loc să-l poată evacua pe președinte. Zis și făcut, președintele a ieșit primul împreuna cu doamna Maria. Protestatarii au reacționat imediat: “demisia! demisia!”.
La două minute după, au putut pleca mireasa, mirele și familia acestuia. Protestarii erau pregătiți: “Hoții!! Hoții!”. Se vedea că erau extrem de bine pregătiți și organizați.

La încă două minute am ieșit eu împreună cu un prieten și am făcut stânga spre mașină. Demonstranții nu erau pregătiți și pentru mine. “Demisia”? De unde? N-am muncit niciodată. “Hoț”? Nici asta nu mergea căci eu mă trezesc când instituțiile statutului închid, deci n-aș avea cum să fur nici de aș vrea. Un protestatar mai zelos a improvizat și mi-a strigat tare din mulțime: “Mafiotule!”.

Prietenul meu l-a auzit și mi-a spus “Cred că ți-ai luat un “mafiotule” mic!”
L-am apostrofat: “taci și mergi, boule! Taci și mergi!!”