Timisoara, multa vodca si inca un #FMM

M-a sunat Matei Dima săptămâna trecută și mi-a propus sa mergem la Timișoara o seara, la Epic. Ca merge și Antonia ca a fost ziua ei și ca sa bem ceva. Mi s-a părut idee buna ca aveau și seara Grey Goose deci as fi fost chiar in elementul meu.

Zis și făcut. Plecam noi toți, cu Bro, Antonia și dansatorii ei care ii sunt și prieteni. La aeroport eu aveam checkin-ul facut: locul 2C, la culoar. Ei toți l-au facut acolo și n-au mai prins decât mijloc: B. Bro avea 3B. Când am ajuns in avion l-am rugat pe cel care stătea deja pe 3C sa schimbe cu mine, sa vina un rând mai in fața, pe 2C ca sa pot sta și eu de vorba cu Matei pe drum. “Nu”, mi-a răspuns simplu. Am rămas blocați amândoi. Pai FMM de taranus coclit cu tricoul tău rosu aprins de mușcător de perna și privirea ta de bovina lansată pe orbita! “De ce?” l-am întrebat cu un ton calm trădat doar de câteva spume la gura pe care încercam sa le înghit. “Vreau sa stau aici.” Pai FMM de oligofren cu retard accentuat care faci tu umbra pământului și vrei sa mai și zbori acum!

Am continuat totuși calm: “Uitați, el are loc lângă Dvs și eu va rog sa va mutați tot la culoar și un rând mai in față dar tot aproape in caz ca aveți bagaj aici deasupra Dvs. Pentru dumneavoastră (primata mongoloida și cu creier extirpat la naștere, ei nu, nu i-am zis) ar fi același lucru, un scaun cel puțin la fel de bun dar pentru noi ar fi un avantaj sa putem sta de vorba.” N-a mai zis nimic animalul biped cu tricou rosu și s-a mutat in fața.

Ne-am asezat într-un final și ne-a bufnit rasul. Eu in sinea mea știam ca am avut mai rele pe avion. In fine, ajungem la Timișoara și ne ia Tinu sa mergem la Epic. Bai, frumusețe mare acolo. Frapiere și pahare #greygoosepe toate mesele, fix cum îmi place. Prima sticla am dat-o repede eu cu Bro. Antonia a zis ca vrea doar shoturi și când i le aducea le bea cu paiul fără sa le ridice de pe masa. Ne-am crucit dar una peste alta a fost bine ca așa a avut chef și a luat microfonul la un moment dat. Ce e de menționat e ca la Epic pe ring, in fata dj-ului sunt doar fete. Multe, frate. Ceva rar. Și mai e de spus ca deși Timișoara e pe locul doi in țara la fete explodate pe buze, cur și țațe, aici la Epic sunt doua-trei maxim in fiecare seara. 

Dimineața am plecat rupți de acolo și am băgat și burgeri, ca perverșii ăștia de la Epic aduc o mașinuța de mâncare dimineața și o pun in fata ieșirii de n-ai cum sa treci de ea.

Ne-am oprit in fata hotelului Timișoara, Antonia a urcat și eu cu Bro am făcut o ultima ședința de jumătate de ora sa vedem unde greșim și ce facem de ajungem mereu singuri la hotel și nu futem nimic. N-am ajuns la nicio concluzie clara ca el zicea ca ne concentram prea mult pe vodca și uitam scopul și eu ziceam și eu ceva dar am uitat ca eram paralizat de beat.

Amuzant e ca a doua zi am luat-o pe jos ca sa ajungem sa mâncam la Caruso la restaurant și pana acolo Bro a făcut zeci de poze cu lumea. Într-un final se apropie și de mine un tip in acest scop. Îmi zice: 
-Nu te supăra, n-ai jucat tu in Băieți de oraș?
-Ba da, puțin și doar in doua episoade.
-Vreau sa fac o poza cu tine, știu ca-ți ziceau Codin Maticiuc in film, Iartă-mă ca nu știu cum te cheamă.
-Lasă așa, boss.
-Bine, dar dacă te mai vad pe strada, io sa știi ca o sa te strig Codin, sa nu te superi.
-Bine, boss. O sa încerc sa reactionez la numele asta.