Povesti din orfelinat (6) - Un baietel trist de Craciun

Au fost o data ca niciodata doi oameni care dupa ce au avut grija de niste copii intr-o casa închiriată s-au hotărât sa le construiască un cămin. In 2001 ei s-au dus la toate primăriile de sector sa le spună ca ei sunt gata sa construiască oriunde daca primesc un teren. Nimeni nu le-a oferit nimic.

Unii au cerut șpagă si asta i-a înfuriat. Oamenii au hotărât sa cumpere si terenul. Strada Săbăreni 47-53, intr-o margine a Bucureștiului. In 2002 s-au apucat de construcție si au terminat in 2004. Scump (2.7 milioane euro din banii lor fara fonduri europene sau de stat) dar n-a contat caci acum locuiesc acolo 36 de copii dintr-o capacitate totala de 39. Alti 25 copii din cartier vin la cina si sa își faca lecțiile. Douazeci de garsoniere adăpostesc tineri ieșiți din sistem. Costurile lui sunt de 34.000 euro lunar si atat au plătit cei doi in primii ani.

Din 2008 un parteneriat cu DGSPC sector 6 le-a scăzut cheltuiala lunară la 15.000 de euro. Acest orfelinat are 40 de angajați, plătește utilități lunar ca o mică fabrica si pana acum a plătit statului român 2 milioane de euro taxe si impozite. Ce urmează sunt poveștile acestui cămin, ale Fundatia Metropolis.

............................................................................

De curând la noi la fundație au venit un băiețel cu surioara lui. Pe canalul obișnuit (DGSPC), ei au un caz special. Nu au fost abandonați. Mama lor este femeie de serviciu și tatăl alcoolic și bătăuș profesionist, nu pe strada ci doar în sânul propriei familii.

Când pumnii s-au mutat de la soție la copii statul a intervenit și i-a luat. Ma bucura nespus ca a început și la noi sa se implice statul din ce în ce mai mult. Pana nu de mult copiii din orfelinate erau doar cei abandonați. Pana nu de mult dacă tu nu-ți paraseai copilul nu ți-l lua nimeni oricum te purtai. Normalitatea însă este aceasta. Cea de acum.

De Crăciun copiii aceștia de care va povestesc au avut voie sa meargă la familie douăzeci și patru de ore. Am avut emoții dar totul a decurs normal. Asta până ei au trebuit sa plece, sa se întoarcă la noi. Familia s-a împotrivit și directorul nostru care e pâinea lui Dumnezeu a trebuit sa meargă la ei cu poliția și să-i smulgă de lângă părinți. Pentru acești copii noi suntem niște criminali.

Niște criminali cu care se văd nevoiți sa trăiască. Ce trebuie sa știți este ca toți copiii mei își divinizeaza părinții INDIFERENT de cum s-au comportat cu ei. Băiețelul a fost și este extrem de afectat de faptul ca l am luat de acolo. Asa ca dacă treceți cumva pe strada Sabareni din cartierul Giulesti sa știți ca locuiește acolo un băiețel de șapte ani care este extrem de trist în acest sfârșit de an. Un băiețel care sper ca într-o zi ne va ierta pentru Crăciunul acesta.