O sa fie bine

15 April 2020

Chiar cred asta.


M-am născut în 1980 și când aproape împlinisem 10 ani pe aceasta planetă o revoluție a venit să-mi dea universul peste cap. Ai mei erau plecați și eu eram în apartamentul nostru de la etajul 3 doar cu bunicii. Nu mi-a fost frică de gloanțele care suierau la propriu pe strada noastră căci nu prea realizam ce sunt. (Mi-era mult mai frică când veneau țiganii de vis-a-vis, la bătaie, cu țevi la ei căci știam ca alea sunt periculoase.) În acel decembrie 1989 niște români mi-au obținut mie LIBERTATEA pe care am învățat s-o iubesc și s-o apreciez mai târziu.


Au urmat alți zece ani zbuciumati în care am învățat sa ne construim propria democrație, ani care s-au încheiat cu prima stare de urgență decretata în România (ianuarie 1999) care a curmat o dată pentru totdeauna niște acțiuni rușinoase din istoria romanilor. Mineriadele.


N-au trecut zece ani de data aceasta, abia vreo opt, până la următorul obstacol. Criza. Pe mine cel puțin m-a schimbat total. Țin minte ca mi-am vândut mașina menită să-mi compenseze lipsurile în cărți citite și centimetri în pulă și-n înălțime (un Ferrari F430 Spider) doar ca sa nu închidem orfelinatul. Criza s-a dus și eu am fost mai inteligent în urma ei căci am așteptat-o mereu. O salut și astăzi când ea bate la ușă și o poftesc și-n casă dacă se descalță și se spală pe mâini. Sunt pregătit pentru tine, baby! Nu pot spune ca am devenit zgârcit dar nu am mai cheltuit niciodată bani aiurea, le-am învățat și valoarea și cât de ușor îți pot scăpa printre degete.


Zece ani de la terminarea recesiunii. Acum se împlinesc fix zece ani de la terminarea blestematei ăleia de criză și a venit simpaticul ăsta de COVID-19. Și este îngrozitor ce-i drept. E îngrozitor căci el atentează la singurele două lucruri care contează în această viață: SĂNĂTATEA și LIBERTATEA. E îngrozitor căci fiica mea împlinește un an pe 04 aprilie și mi-e teamă că am să îi arăt pe geam o stradă goală și o sa le-o arăt nașilor pe video call. Nu așa mi-am imaginat prima ei aniversare. Dar ma bucur ca stau în casă cu ea până atunci mult mai mult timp, timp pe care nu mi-l găseam dacă nu era mizeria asta. Lumea Smarandei va fi mai bună după ce trecem acest hop. Vom învăța lucruri așa cum am învățat și din recesiune. Eu personal intram în casă înainte și ma napusteam să-mi iau fata în brațe fără sa ma spăl pe mâini. După coronavirus și criză ȘTIU că-mi voi învăța fiica despre igienă și cumpătare și din exemplu personal, nu doar din vorbe.


Și da, trebuie sa stam în casă acum ca sa trecem mai repede peste chestia asta și credeți-mă ca nu îmi cade bine deloc, nu cat timp am in cinematografe un film care mai făcea minimum 200 de mii de admisii dacă nu era aceasta situație. Ma bucur totuși ca fix înainte sa se aștearnă tristețea am reușit sa fac sa râdă peste 550 de mii de români. Sunt mândru de asta. Dar acum e de stat în casă. Citeam undeva ca bunicii și străbunicii au mers la război pentru noi și pentru țară. Tot ce avem noi de făcut este sa stăm în casă. Eu promit ca atunci când se termină asta vom relansa Miami Bici și o sa facem cumva sa mergem peste tot cu el.


Regret și că n-am reușit sa renovez etajul 7 de la Fundeni înainte de asta. Așteptam și încă mai așteptăm un aviz de la DSP care sigur nu mai vine acum că au alte treburi mai arzătoare. Dar notați-va undeva: CUM SE TERMINĂ CU GRIPA ASTA MA APUC DE FUNDENI. Banii ii am. Nu știu cine conduce acest DSP dar ma mut la ușa lor. Ca sa știți. Pentru ca vreau sa fac băi în fiecare salon și să le și renovez. Dar baile sunt un MUST!
Voi va dați seama că noi suntem blocați în case și suntem semi triști ca nu merge netul bine, ca n-am prins destule măști la farmacie și ca există niște copii la Fundeni, la etajul 7, pentru care măștile sunt la ordinea zilei? Care merg pe hol să-și facă nevoile sau sa se spele? Pentru care COVID-19 este încă una din zecile de boli, virusuri și infecții de care trebuie sa se ferească?


Dacă citești acest articol vreau sa dai un share și vreau să-mi promiți aici, jos, la comentarii ca mergi cu mine la sediul DSP când se termină asta ca sa luăm acel aviz și ca nu plecam de acolo pana nu îl luăm. Și imediat dăm drumul la lucrări!
O sa fie bine. Chiar cred asta.