De pe santier de la Fundeni

 

Poate unii dintre voi știți deja, pentru ceilalți spun pe scurt: m-am apucat de două săptămâni sa renovez etajul 7 de la Fundeni, unde sunt internați copii bolnavi de cancer.

 

De ce? Pentru ca era nevoie, pentru ca le construiesc băi în saloane, pentru ca spitalul nu are bani s-o facă, pentru ca pe stat îl doare-n pulă, pentru că pot s-o fac, pentru că așa e normal.

 

Săptămâna trecută eram pe șantier împreună cu constructorii și treceam în revistă ce facem pe partea cealaltă a holului. Am demarat construcția de băi în saloane și le renovam complet. Avem un deviz pentru asta dar vrem sa renovam și cabinetele, vestiarele și ce se mai află pe secție totodată sacrificand din ele ca sa mai facem saloane sa recuperam din paturile pierdute o dată cu construcția băilor.

 

Anyway, nu vreau sa va plictisesc cu detalii. Ma aflam cu ownerul firmei de construcții, cu inginerul care e manager de proiect și cu un manager al spitalului și am coborât și la etajul 6 sa vedem exact cu scurgerile și alte probleme. Am auzit un scancet ca de cățel. Chiar m-am gândit dacă cineva a adus un animalut acolo. Pe măsură ce avansam pe culoar ele au devenit urlete și ne-am dat seama ca vin de la un copil.

 

Când am ajuns în dreptul ușii pe care era marcat mare, cu negru TRATAMENTE chiar și managerul a zis "aici nu intrăm acum". Următoarele cabinete nu le-am mai văzut cum trebuie, detaliile și ce trebuia sa ne notam ne scăpau. Unul din constructori a și spus "eu nu pot sa ma mai concentrez...".

 

E greu. E tare greu dar voi reuși. Voi cei care ma susțineți material (atât companii cat și persoane fizice) și spiritual sau chiar în online prin share uri și încurajari, voi îmi dați putere.

 

Mulțumesc mult încă o data și va las la comentarii, aici, posibilități de a ajuta.