Exact cand credeam ca le-am facut pe toate

Anul acesta am avut o premiera în viața mea. Știam ca va fi una interesantă dar nu ma așteptam sa fie atât de specială. Am luat parte la un show de televiziune, o emisiune, un game-show, spuneți-i cum vreți.

Am mai fost contactat în trecut de diferite televiziuni pentru tot felul de emisiuni, unele dintre ele chiar foarte mișto. Totuși sau nu am considerat că sunt îndeajuns de tari sau rolul meu în ele nu-l vedeam potrivit, mereu le-am găsit un cusur și am refuzat politicos. Ajunsesem să mă consider prea mofturos și ma certam în sinea mea că probabil ar trebui sa cobor ștacheta. Ce visam eu sau nu venea niciodată la TV sau dacă venea nu mi s-ar fi propus mie.

Iată ca instinctul meu a funcționat căci la finalul anului trecut mi-a fost propus proiectul Masked Singer România, realizat de ProTv. Am acceptat pe loc. O sa va dau doar câteva din motivele mele.
1 acest show, acest format este numărul unu peste tot în lume.
2 rolul meu în el este unul relaxat, în sensul în care chiar daca stau alături de colegi la o masă va cea de jurați, noi NU suntem jurați. Suntem mai mult niște detectivi daca-mi permiteți, încercăm sa ghicim ce VEDETE se ascund sub măști. Jurat/judecător e un rol mai neplăcut pentru mine plus ca în rolul de detectiv crearea de conținut este esențială. Am adorat asta.
3 compania a fost una extrem de plăcută cu Ana Morodan care mi-e prietenă bună, cu Inna și Horia Brenciu care-mi sunt extrem de simpatici și cu Jorje cu care simt ca ma aseman. Nu fizic, fizic suntem total opusi: el e Ken a lu' Barbie și eu Tyrion a lu' Lannister.

Și acum sa intru în subiect: EXPERIENTA ÎN SINE. Am ajuns la platou în prima zi de filmare după ce făcusem deja nenumărate ședințe cu producătorii români din PRO și cu producătorii show-ului din UK și US, unii dintre ei veniți special în țară, cu alții prin Skype. Toate acestea au fost pentru a se asigura ca înțelegem și respectam franchisa care a rupt toate audiențele afară.

Am ajuns la platou, cum va spuneam, am parcat mașina și am intrat înăuntru. M-a preluat o doamnă drăguță care mi-a arătat cabina mea, pe care o împărțeam cu Brenciu. Ca sa înțelegeți era cât un apartament de hotel cu baie proprie. Doamna apoi m-a întrebat ce aș vrea să mănânc la prânz. I-am răspuns "mâncare" și a zâmbit. M-a întrebat "de unde". Păi "de la cantină" ii spun "sau de unde va vine cateringul". Ea îmi explica ca ea e acolo pentru noi și putem comanda de la orice restaurant ne dorim și niște șoferi o sa plece prin București sa rezolve comenzile noastre.

Eram perplex. Trebuie sa înțelegeți ca eu vin din zona filmului independent. Am produs 5-6 filme și am jucat în 12-13. Un film cu buget mare are mâncare și te întreaba și dacă esti vegetarian. Atât. Asta e maximul. Am prins și filme la care am venit cu mâncarea noastră la pachet pe care am mâncat-o pe o bordură, între duble, așteptând sa ne vina rândul. Am prins și filme doar cu sticksuri, bine alea erau la "all you can eat" și la propriu și la figurat. Mi-am revenit și am comandat niște burgeri de la Brasserie, doar să văd dacă doamna aceea nu mă ia la mișto.

Ușor, ușor am început să-mi dau seama de anvergura proiectului și a filmării. Erau sute de oameni care lucrau. Sute efectiv. Câteva zeci erau doar de la o firmă de security care păzea "personajele" de a fi descoperite chiar și de noi. Fiecare cameră avea un grad separat de "clearance". Noi, detectivii, aveam voie peste tot mai puțin zonele în care erau ținuți participanții la show și backstageul.
Am început filmarea propriu-zisă. Măștile în sine erau senzaționale, abia aștept sa le vedeți. Show-ul care se desfășura în fața mea era unul uluitor, nu-mi venea sa cred că îl pot vedea gratis. Camerele, luminile și decorul îmi lăsau gura apă. Mamă, ce treaba as face și eu la un film cu asa un buget și o desfășurare de forțe!

Am luat pauza de prânz și mi-am mâncat burgerii. Colegii mei probabil erau obișnuiți cu acest lux, eu însă eram șocat. A doua zi am mâncat cu staff-ul la cantină. Foarte bună mâncarea și acolo, ba chiar aveai câteva variante. L-am auzit pe un domn care se plângea ca ceva nu îi plăcea și i-am șoptit la ureche când am trecut pe lângă el: "lasă că va iau eu o data la un film independent sa vedeți cum e acolo cu mâncarea." Mi-a zâmbit. Cred ca și-a imaginat ca e de bine.

Pentru mine a fost una din cele mai tari experiente din viața mea sa particip la acest show și voi o să-l adorati. Vineri e prima ediție. Să-mi scrieți apoi.

P. S. Am uitat sa va zic încă ceva! Vedetele de sub măști sunt dintre cele mai mari vedete de la noi. Eu sunt fanul câtorva dintre ele. Nu m-am așteptat deloc sa fie ATAT de mari. Nu m-am așteptat sa ma simt mic pe lângă ele și la figurat.