Nu-mi permit mai mult

Stau mereu la final de an și mă gândesc ce am făcut cu zilele lui. Sau ce n-am făcut. Sau ce am trăit fără vină sau merit.
Anul ăsta a venit Ilinca la mine. A intrat în viața mea și am știut două lucruri. O să fiu mort după ea și o să-mi fie stânca vieții mele. Nu știu de ce simt asta, nu știu de ce pun poate și un fel de presiune pe ea. Poate pentru că mi se pare că seamănă cu Ana, mai mult decât cu mine. Poate pentru că o am pe Smaranda și știu ce înseamnă dragostea iraționala. Oricum ar fi sper ca una să-mi fie liniște când cealaltă mi-e tumult. Apă și pământ, arșiță și ger.
Tot anul acesta am început și CLANUL pentru care sunt tare recunoscător și bucuros și unde am pus multă muncă și pasiune, ca în tot ce fac în general. Atât de mult mă încântă că acest produs e urmărit și iubit încât nu vă puteți imagina.
La fundație, în 2022, simt că m-am aruncat cu capul înainte în multe proiecte, orașe și spitale. Fix genul meu, fără planificări sau prea multă logică. Mult pe stomac, pe genul "dacă ne apucăm de ele sigur le-om și termina cândva". Simt ca așa a fost. Și este. Mai multi oameni s-au alăturat și luptă alături de noi.

Mulțumesc Doamne pentru Ilinca și sănătatea tuturor celor dragi.
Mulțumesc pentru CLANUL atât făcătorilor cât și privitorilor.
Mulțumesc donatorilor, mai ales persoane fizice care donează prin sms cu textul FACEM la 8845 sau la 8864.

Un an nou mai bun sa aveți, eu îmi doresc măcar la fel. Mai mult nu-mi permit să cer.