Adevaratii rockstars

Gândesc de ceva vreme asta dar în seara asta fac publice câteva din aceste gânduri. Seară pentru că este seară la mine în Los Angeles și eu am avut privilegiul de a-l vedea pe Ricky Gervais live la Hollywood Bowl cu al său Armageddon. Este numărul unu pentru mine în stand-up comedy mondial. Pe doi e Dave Chappelle și pe trei e Louis CK pe care l-am prins la New York într-o bombă înainte să fie super famous și înainte de cancel bineînțeles.

Băieții ăștia sunt pentru mine singurii rockstari rămași pe pământ, singurii cu mesaj și luptă reală. Singura forma de protest care rezistă. Pe vremea mea (Jesus, am ajuns la asta), pe vremea mea protestul venea din muzică. John Lennon, CCR, Rage against the machine. In hip hop era 2Pac și NWA. Oamenii ăștia aveau ceva de spus. A spus-o și Pink mai târziu în "Dear Mr president" și cam aia a fost. Muzica a devenit predominat woke și restul n-a trecut către publicul larg. Filmele au avut aceeași soarta. Rebelii au fost băgați sub preș de distribuitori, cinematografe, posturi TV și VOD. Au învățat repede lecția și n-au mai mârâit la stăpânire.

Ricky însă? Dave? Rockstars. Fighters. Goats. Sunt super recunoscător că există, vorbesc și se fac auziti. Le mulțumesc că sunt atât de buni încât mogulii cu streamingul nu îi pot lăsa la o parte.

Probabil nimeni nu înțelege ce dracu am scris aici sau ce simt și astea vor fi rândurile cele mai puțin citite sau apreciate dar...doesn't matter. Poate citesc băieții ăștia mari de la noi măcar (Micuțu, Bordea, etc) și ne fac și mai mândri decât au făcut-o deja.

Rock on, boys!