Nu-mi e neapărat prieten, deși mi-aș fi dorit să-l pot numi. Amic însă îmi este fără tăgadă și am tânjit deseori după compania lui pe care i-o ceream fratelui lui mai mic.
De curând mi-am dorit să îi propun să colaborăm într-un proiect, de mult m-am gândit că mi-ar plăcea să-l am alături în ceva, orice. Pe Bogdan îl admir, îl respect și am făcut-o mereu, chiar și atunci când am dezbătut în contradictoriu ore în șir principii de viață. Îi iubesc la nebunie fratele, nepoatele și întreaga familie.
Bogdan e traducător din limba rusă, engleză și franceza în special de piese de teatru și regizor la Teatrul de Artă din București. Am fost la câteva piese puse de el, prima a fost parcă "Dureri fantomă".
Bogdan e auto-didact și a învățat de câțiva ani să cânte la pian. Și-a cumpărat o pianina mai scumpă decât mașina pe care și-ar fi permis-o dacă și-ar fi dorit una.
Bogdan e rusofil pentru că a trăit și a iubit la Moscova și e anti-putinist tot de aia.
Bogdan e pe lista neagră a celor mai respectabile organizații feministe din România pentru că scrie texte controversate pe Facebook pe care stimabilele nu se obosesc nici să le citească până la capăt, darămite să le înțeleagă.
Bogdan e anti-woke și anti corectitudinea politică dusă în extrem. L-am acuzat chiar de homofobie cândva în contrele noastre.
Bogdan crede în Dumnezeu. Atât de mult încât e "pro-life" cum spun americanii. Discuții înfocate pro și anti avort am avut și la ziua lui acum câteva săptămâni când am ieșit să mâncăm.
Îmi amintesc că l-am făcut să râdă puternic în seara aceea cu câteva povești.
Bogdan a murit acum câteva ore, de Sfânta Maria, în somn. Inima. Îmi e dor de el deja și mi se pare ciudat. Regret și că nu ne-am frecventat mai des. Mi se rupe inima de ai lui, de cei de care vă spuneam că îi iubesc.