A fost o dată ca niciodată un băiat pe nume Dan. Era frumos și deștept. Era chiar și puternic în pofida faptului că nu era nici foarte înalt, nici foarte solid. Toate fetele din orașul lui erau înnebunite după el și copiii, când îi vedeau farurile mașinii în depărtare, lăsau tot și alergau la el. Băieții în schimb nu-l plăceau foarte tare, doar era vedeta locală.
Poate ați auzit. La filmările de la CURSA am avut 642 de accidente programate care au ieșit impecabil și un accident real, neprogramat, într-un ceas rău, rezultat dintr-o depășire simplă. Un Porsche cu super echipamente și camere s-a suit pe un Lamborghini STO.
Nu-mi e neapărat prieten, deși mi-aș fi dorit să-l pot numi. Amic însă îmi este fără tăgadă și am tânjit deseori după compania lui pe care i-o ceream fratelui lui mai mic.
Am ajuns și eu la deja faimosul festival din Costinești. Prima dată, recunosc, dar nu aveam efectiv cum să ratez Rick Ross, Wiz Khalifa și Travis Scott dintr-un singur foc.
Da. Chiar sunt. Și mă declar și de la primele rânduri cu mustrări de conștiință că n-am crezut nici că ne calificăm la europene, darămite să mai trecem și de grupe.
Săptămâna trecută am zburat pana la Lisabona. Am avut treabă undeva la o oră de capitala Portugaliei, am cumpărat niște ferme.
Cand au venit la noi la fundație ea avea 7 ani și frățiorul ei doar 4. Ne-a luat luni bune s-o convingem că noi avem grijă acum de el și datoria ei este sa fie copil.
Eram aseară pe drum spre Sofia, cu Miami Bici 2 că ni l-au băgat bulgarii în rețeaua lor cinematografică. N-am găsit avion direct la dus așa că am avut escală la Istanbul.
Fata cu ochi triști are 14 ani și se topește pe picioare. Fata cu ochi triști nu mănâncă. Deloc. Nimic. Fata cu ochi triști vrea să plece dintre noi ca o umbră de amărăciune.
Acum ceva ani am fost la Fratelli ăsta de vară din București la o seară de club în care urma să cânte Outlandish. Trupa aia cu, "I'm calling you", dați și voi un google, ce naiba.
Smaranda, monolog în fața ușii încuiate de la baie. Acum două săptămâni, la patru ani și două luni.
Gândesc de ceva vreme asta dar în seara asta fac publice câteva din aceste gânduri. Seară pentru că este seară la mine în Los Angeles și eu am avut privilegiul de a-l vedea pe Ricky Gervais live la Hollywood Bowl cu al său Armageddon.
Am avut o discuție de curând în DM pe Instagram cu cineva și aș vrea să vă spun câte ceva despre CLANUL, ca să înțelegeți contextul.
Știam că o să te iubesc. Nu știam că o să fiu și îndrăgostit de tine.
Astăzi în plenul Parlamentului, la camera deputaților fundațiile care construiesc, renovează sau utileaza spitale de stat și-au câștigat dreptul să recupereze TVA-ul!
Ieri am fost și eu la biserică ca tot omul duminica. Lipscani, Centru Vechi, sala Rapsodia, spectacol Gașca Zurli, prezidat de pastor Mirela Retegan. E a doua oară când particip la o slujbă de a Mirelei și vreau să vă vorbesc de minunile din sală.
Pentru voi, toți cei din clanul FACEM, pentru toți susținătorii #spitalepublicedinbaniprivati nu mai e un secret promisiunea mea: voi renova, voi utila dar voi schimba și sistemul.
Am exagerat puțin titlul, cât să citiți. Este ziua noastră, a #spitalepublicedinbaniprivati. Am ales să fie astăzi pe 7.02 pentru că totul fac în memoria Lăcrămioarei, fata de la 702.
Da, am pus acest titlu și ca să vă fac să citiți dar și pentru că ador să îi agit pe toți corecții cărora li se strepezesc dinții când aud de manele.
Aceasta este povestea lui Florin Salam și a lui Nico, un puști de 12 ani.
Am creat cel mai onorabil social club din România sau poate îi spunem chiar clan. Clanul FACEM.
Astăzi de ziua ta, vreau să-ți spun că te urăsc tată. Te urăsc că ai ridicat ștacheta atât de sus. Măcar mama are niște calități imposibile la care nici măcar nu visez să ajung și m-am obișnuit cu asta. Dar tu?
Stau mereu la final de an și mă gândesc ce am făcut cu zilele lui. Sau ce n-am făcut. Sau ce am trăit fără vină sau merit.
N-a fost deloc unul ușor, dar vreau să vă povestesc câte ceva. L-am împărțit între filmările la Clanul și pregătirile Miami Bici 2, cu ceva stat după cei trei copii care s-au îmbolnăvit; doi de covid și unul de gripă, de am stat să îi feresc unul de altul prin casă, dacă vă vine să credeți.
N-am nici măcar o singură poză bună de duminica trecută. Nici măcar una. Că nu știu să facă.
Halloweenul meu este tot anul, în fiecare spital din România în care intru și-n care găsesc un nou mod de a mă îngrozi.
La naștere mi-a spus Iulius, după împărat, da' ca un făcut toată lumea îmi zice Iulică. Am crescut fără tată.
Ți-ai imaginat vreodată cum e să îți cunoști măcar o mică parte din viitor? Să știi cu siguranță ziua în care vei cunoște o persoană care îți va schimba viața?
Acum ceva ore eram în aeroportul din Los Angeles cu destinația București, via Londra.
Daca n-aș fi avut bani din familie, daca tatăl meu nu stia atat de bine sa-i faca eram rau de tot. Noroc cu el, ca i-a placut școala mult. Aproape la fel de mult cât NU mi-a plăcut mie.
Luna asta am fost la Cluj, la Sports Festival. Am fost cu #spitalepublicedinbaniprivati, cu o parte din ambasadorii fundației la un cross menit să strângă bani pentru fundație.
Asta a fost week-end-ul trecut: într-un cuvânt SportsFestival la Cluj. Un festival dedicat sportului care pe lângă meciurile fabuloase de retragere ale lui Horia Tecau și Adrian Mutu au avut activați de inițiere în zeci de sporturi de la handbal la round net, trecând prin scrimă și tot felul.
Știți de campania de ieri, pe scurt Ion Țiriac și a sa fundație a decis să dubleze toată suma pe care Fundatia Metropolis o strânge prin sms luna iunie.
Poate n-o să reușim că e greu tare, dar putem să-l facem măcar mai puțin bogat decât este. Să vă explic: Luna trecută m-a sunat Ion Alexandru Țiriac aka Ion Ion.
Acum 11 ani Oțelul Galați înregistra cea mai mare performanta a ei: Supercupa României. Atunci cineva lansa o melodie ce avea să devină celebră în pofida versurilor naive, "cea mai tare din Carpați este Oțelul Galați".
Trăiesc o minune de ceva timp, abia acum pot să vă vorbesc despre ea.
Bossilor mă știți ce bulan am pă avioane, n-am zis nimic până acum că deh, sărbători sfinte etc, da' nu mai rezist. Trebuie să vă povestesc!
Sunt zile și întâmplări în viața mea care trebuie povestite. Așa este și cea de ieri.
Adevărații profesioniști sunt băieții noștri din Galați și Brăila.
Pentru că tot am făcut toată viața pe dos de cum m-au învățat părinții mei.
Da, nu exagerez. Știam asta de ceva vreme dar acum mă gândesc serios să fac ceva în privința asta. Stați să vă explic.
Sunt convins că știți deja ca raperul Tyga a fost sâmbătă în România pentru un super concert la clubul Nuba din Mamaia. Ce nu știți sunt câteva detalii despre venirea sa in țară și despre clubul care l-a adus.
Astăzi. În fața aeroportului Otopeni. Fără mască, ultima gură de aer nefiltrat de bumbac cu poliester până la Zurich.
Fetița mea, asta din poză, când a împlinit doi ani zicea fix 50 de cuvinte. I le-am numărat chiar eu.
Sunt un băiat cu bani dar fără stil. Îmi place să arăt că am mai mult decât am. Sunt gagicar. Sunt destul de deștept dar nu prea cult.
Am pus un anunț pe Facebook ca vreau și pot sa renovez și alte spitale din țara asta și sa ma contacteze managerii.
Mare tevatura să iei avionul în ziua de azi cu pandemia. Am plecat din Maldive cu zeci de acte, teste și declarații
(da, știu cum sună titlul ăsta în germană, dar mi-l asum)
(ne place sa facem bine în liniște)
Am plecat din București într-o călătorie destul de lungă
Știți ce spun, anul ăsta plin de viruși, boli, restricții, sărăcie amplificata, absenteism la singurele alegeri care contau cu adevărat, morți prematuri din jurul nostru.
Știu, știu că nu vă place că am scăpat de unul și că v-ați fi bucurat enorm să mi-o "fur" iar într-un avion dar de data glonțul doar mi-a șuierat pe la ureche.
Draga mea mamă, dragul meu tată, Astăzi împlinesc 40 de ani. Patruzeci de ani de amintiri frumoase, de petreceri nebune și călătorii fabuloase pe care sunt convins că nu le-ati prea iubit.
Poate unii dintre voi știți deja, pentru ceilalți spun pe scurt: m-am apucat de două săptămâni sa renovez etajul 7 de la Fundeni, unde sunt internați copii bolnavi de cancer.
Anul acesta am avut o premiera în viața mea. Știam ca va fi una interesantă dar nu ma așteptam sa fie atât de specială. Am luat parte la un show de televiziune, o emisiune, un game-show, spuneți-i cum vreți.
Sunt teoriile mele personale bazate pe analiza unor date pe care le-am cules din diverse domenii și pe câteva discuții purtate cu diverse persoane pe care eu le consider cu viziune.
Știu că o așteptați, nu trebuie să-mi spuneți. De data asta a fost totul on-line, bossilor. Așa, ca de pandemie. 1 Mai a debutat cu Untolzii care au făcut haramalaie mare noaptea de pe la 22-23 până dimineață și Sunwaves pentru hardcoristi. Ăștia din urmă au început pe 1 și încă n-au terminat până am scris eu ăsta...
Fata șaorma - o vrei doar la 4 dimineața și după ți-e scârbă și de ea și de tine Fata Cluj - bună la orice festival Fata Kent - vrei sa scapi de ea dar ești dependent
Chiar cred asta. M-am născut în 1980 și când aproape împlinisem 10 ani pe aceasta planetă o revoluție a venit să-mi dea universul peste cap. Ai mei erau plecați și eu eram în apartamentul nostru de la etajul 3 doar cu bunicii. Nu mi-a fost frică de gloanțele care suierau la propriu pe strada noastră căci nu prea realizam ce sunt.
Te-ai născut acum un an și parcă nu-mi vine să cred prin câte am trecut deja împreună. Ți-ai dat seama deja ca numele tău, Smaranda, este numele bunicii tale și acum ca poți sa citești rândurile astea sigur ai înțeles și de ce îmi doresc atât de mult s-o moștenești încât am forțat un pic ursitoarele în direcția corectă.
Criza economica din 2007-2010 ne-a apăsat tuturor butonul de reset al valorilor financiare. Valoarea banului a fost reevaluata de noi toți și cuvintele "cumpătare" și "simplitate" ne-au reintrat în vocabular.
N-au trecut multe zile și cred că mai avem destule în față și deja îmi este dor. Îmi e dor sa ies pe stradă pur și simplu. Îmi e dor sa merg la B4, sa ma așez la o masă și sa ma uit la lume.
Suntem împreună în asta. 99.9% din populația lumii va ieși șifonata din izolarea asta. Mai săracă, deprimata, afectata de criza care va fi pretutindeni în lume. Tu cum vei ieși din asta?
Sunt fericit să vă anunț că Miami Bici intră în cinema în 21 februarie. Nu am muncit mai mult la nimic în viața asta. În acest film mi-am pus toate visele, speranțele, sudoarea și o mare parte din bani. Da, este un film independent dar este cel mai scump film independent făcut în România până acum. Este un film făcut cu multă pasiune și cu mulți prieteni care au pus umărul. Aceasta este povestea lui pe scurt: Ideea mi-a venit în timp ce mă aflam la Miami în iarna 2017-2018 în casa unui prieten care s-a și oferit să mă ajute.
Nu ma pricep să le organizez. La un moment dat m-a contactat Marwan (sper că nu greșesc cum se scrie) de la clubul Princess sa facem unul la el într-o joi.
Ieri am fost iar la Fundeni sa vizitam copiii internați la șase și la șapte, etajele bolii nesuferite. Pentru ca urmează sa mergem in Decembrie de Mos Nicolae și Craciun, de data asta n-am fost cu cadouri.
A mai trecut un an. Revelionul e pentru boșorogi. Acu' se numără din Untold în Untold cu Crăciunul la Neversea ca sa știți.
Întâi trebuie sa va spun că francezii au inventat efectiv apa caldă în marketingul din horeca. Astfel ei au inventat conceptul
(da, vorbim de manele) S-a terminat încă o ediție Neversea, fără îndoială cea mai bună . I-am întrebat pe organizatori dacă ei cred ca la anul bate UNTOLD.
Am ceva probleme cu iCloud-ul. In sensul ca e plin si ma avertizează din minut in minut in timp ce imi scriu materialele in "Notes" si asta ma enervează la culme.
Botezul fiicei mele Smaranda fost sâmbăta trecută la biserica Sfântul Ilie din Titan. As vrea sa va spun povestea acestei biserici. Ea a început la moartea bunicii mele din partea tatălui.
Poate cea mai evidentă dovadă a decăderii mele. Povestea a început astăzi când m-au sunat cei de la berea Miller să-mi trimită o invitație la petrecerea lor de lansare însoțită de două beri.
N-as vrea sa fiu Dumnezeu ci DiCaprio. N-as vrea sa fiu Superman ci Bono. N-as vrea sa fiu omnipotent, invincibil, nemuritor sau alte cacaturi d'astea. Toate puterile astea duse-n extrem vin cu responsabilitati. Mari.
Smaranda, fiica mea, s-a născut pe 04.04 la spitalul Mount Sinai din Southbeach, Miami și asta doar pentru că eu sunt aici pregătind Miami Bici. Am primit mii de mesaje de felicitări pentru care va mulțumesc.
Este data la care ai venit pe lume tu, fata mea Smaranda, la spitalul Mount Sinai din Southbeach Miami. Am ales sa se întâmple aici pentru ca pregătesc filmările Miami Bici
După cum știți WatchMe Productions împreună cu Superbet au organizat un casting pentru Miami Bici. Am vrut sa dăm o șansă unui băiat și unei fete sa joace cu noi în film asa ca ne-am deplasat la Brașov, Timișoara, Cluj și Iași și am organizat un casting și la București astfel încât să dăm cat mai multe șanse de participare.
Cum ar fi sa știi exact ziua? Ziua când nu va mai fi la fel. Ziua când viața ta se va schimba complet. Este aproape la fel cu a-ti cunoaște ziua morții.
Sâmbăta dimineața am plecat spre Timișoara. Aveam seara avanpremiera filmului Faci sau Taci. Eram cu foarte mulți actori și cu regizorul. Seara a urmat mega party la Epic Society (cine s-a uitat pe storyuri știe) și duminică a fost avanpremiera de la Oradea.
Nu ești femeie, ești religie. Ești mai mare decât viața și mulți și-ar da-o pe al lor în numele tău. Știi asta și nu te deranjează. Mai mult, le-o pretinzi și ii privești pierand. Nu ești femeie, ești religie și la trupul tău m-aș închina ca la sfintele moaște
S-a terminat. N-a fost ușor dar măcar a fost extrem de plăcut. Sa va povestesc în câteva cuvinte: Am scris un film pe care vreau să-l fac. Se numește Miami Bici și parteneri în acest drum i-am luat pe regizorul Jesus del Cerro și pe Matei Dima aka Bromania.
De curând la noi la fundație au venit un băiețel cu surioara lui. Pe canalul obișnuit (DGSPC), ei au un caz special. Nu au fost abandonați. Mama lor este femeie de serviciu și tatăl alcoolic și bătăuș profesionist...
V-am mai spus ca mi-am propus să merg peste tot prin țară și sa vad toate locurile care țin de distracție. Timișoara deocamdată e în top cu al său Epic. Cea mai mare surpriză rămâne însă Galațiul cu un nightlife de excepție:
Facem un film in 2019. Se numește Miami Bici și muncim la el de ceva vreme. Suntem la Miami și acum fix ca să pregătim asta.
Andreea locuia la Fundeni la etajul 7, camera 702 (atât de "draga" mie) când mi-a scris întâia dată. Am mers s-o văd.
Mă aflu la Salonic, la aeroport, gata să vin acasă. Am stat vreo doua zile aici la ceva filmări pentru Pro. N-are relevanță pentru poveste, dar voiam să mă laud.
Aseară am fost la petrecerea de botez a fetiței Elenei Băsescu. L-am întâlnit acolo pe Traian Băsescu și mi-am amintit de o întâmplare amuzantă.
Ma gândesc la tine. Sunt cincisprezece ani de când o fac. Mi se întâmpla când sunt treaz și câteodată chiar și când sunt afumat. Mi se întâmpla când sunt singur sau cu prietenii in jur. Vara când e foarte cald și iarna când stau mult in casa. Mi se întâmpla mereu când ploua.
Poate ca nu ma cunosc nici eu îndeajuns. Știu însă sigur ca sunt genul ala de baiat decent chiar dacă aparent sunt extrem de impertinent. E doar de la timiditatea pe care doar așa am găsit sa mi-o înving, pisandu-ma contra vântului.
Joi m-am urcat in avion cu destinația Cluj Untold. Aveam check-in făcut, loc 4D. Cum am ajuns, doi greci m-au rugat să-i las sa stea unul lângă altul (na, greci...) si sa accept locul 30A pe care-l avea unul din ei.
Săptămâna trecută am fost la Târgoviște. Aflasem ca un bătrân a construit un adăpost de câini de care se ocupa singur și a cam ajuns la capătul puterilor.
Săptămâna asta am fost pana la Târgoviște cu un sofer. Stăteam in dreapta și răspundeam la ceva mailuri și mesaje de pe insta.
Poate că nu mai știi. Poate că ai uitat sau pur și simplu nu-ți mai dai seama. Poate te apasă grijile și câteva probleme și nu mai ai timp să privești în jur. Căci să privești e un dar. Nu știu dacă ne mai bucură, îl luam ca pe un drept. Nu e.
Sâmbătă am fost la Nuba Mamaia. Cânta Delia și soțul ei, Razvan, își sărbătorea pentru a doua oară ziua de naștere. La prima nu ajunsesem așa că am ținut să ajung la asta.
A mai trecut un weekend de pierzanie. Weekend d’ăla cum îmi place mie, patru zile legate ca de Sfântă Marie.
Am spus in repetate rânduri ca sunt fascinat de sânii mari. Nu exista PREA mari, cel puțin pentru mine. Prefer naturali dar sunt o raritate, cel puțin in mărimea și forma dorita de mine. Silicoanele sunt alternativa ideală.
In weekend m-am organizat cu câțiva prieteni buni sa mergem la Iasi, la Afterhills. Cu trei dintre ei m-am întâlnit la aeroport și un al patrulea ne aștepta deja la Iasi. Știu ca mulți bănuiți cine sunt ei dar n-as vrea sa stiti exact care e care așa ca in aceasta poveste
Săptămâna trecută am fost la Cluj, la TIFF. Am trait unele din cele mai frumoase momente din viața mea in anii trecuți la acest festival de film așa ca am plecat de acasa nerăbdător dar și cu inima strânsă căci pe acest zbor am prins #FMMIonute și alte câte și mai câte.
V-am mai spus că merg la mare de 1 Mai de mai mulți ani decât aveți mulți dintre voi. Anul ăsta însă parcă a fost mai groasă ca oricând.
În weekend am ars-o prezidențial. Adică am fugit la Sibiu, cum o face și nea Klaus, doar că eu doar până la Liquid The Club.
Au fost o dată ca niciodată doi oameni care după ce au avut grijă de nişte copii într-o casă închiriată s-au hotărât să le construiască un cămin.
Luni noapte am plecat la Dubai cu FlyDubai, am zburat bine avionul semi-gol fără vreun FMM. Deși mergeam doar trei zile cu treabă, m-am uitat bine să ginesc un #mydubai care mergea la muncă. Nimic. Plm, zic, găsesc eu acolo. În prima zi m-am cunoscut cu o tipă...
in de la Dubai. Mai exact aseară am aterizat cu FlyDubai și tot drumul m-a agitat un arăbuș cu un laptop care stătea numa’ în picioare, vă jur, cu niște căști pe cap și un laptop în brațe unde se făcea că avea niște fișe da’ eu am fost tot drumu’ agitat că părea genu’ care poate să preia el comanda avionului
Citiți asta și spuneți și voi dacă viața e dreaptă. M-am alăturat celor de la MagiCAMP în noul lor proiect, MagicMakers, ca să putem da o mână de ajutor unor oameni care au mare nevoie.
Sâmbătă a murit bunicul meu. Singurul pe care l-am cunoscut și ultimul dintre bunici. N-o să scriu despre cum a murit căci nu contează. O să vă spun despre cum a trăit. Luna trecută a împlinit 92 de ani. Eu simt că l-am pierdut imediat după ce a împlinit 89...
(In memoria fetei de la 702) N-am ținut niciodată post. Nici eu nici Bendeac. Doi păcătoși. Amândoi suntem botezați ortodox, eu credincios nepracticant, el inventator săptămânal de diferite religii. L-am rugat sa meargă cu mine la Fundeni la copiii bolnavi de boala aia al cărei nume nici să-l mai scriu nu vreau.
M-a sunat Matei Dima săptămâna trecută și mi-a propus sa mergem la Timișoara o seara, la Epic. Ca merge și Antonia ca a fost ziua ei și ca sa bem ceva.
Am enumerat săptămâna trecută 20 de “fete de evitat”. Deși articolul a fost un real succes am primit și multe critici. Am fost numit frustrat și nenorocit. Sunt. Am fost somat sa scriu și de tipurile de băieți de evitat.
M-am gândit să fac o listă de 20 de fete care trebuie evitate de toți băieții serioși (așa ca mine) și am să vă explic și de ce la fiecare: 1 fata care postează citate expirate furate de pe "quote of the day" și pe care le atașează la o poza penală cu ea semi-dezbracată
N-a fost niciodată bună la școală. Se integrase destul de bine la noi însă, de câte ori școala mergea mai bine, primea un telefon de la mama ei care îi spunea că o ia la ea. În Franța. Atunci nu îi mai trebuia nimic. Noi îi spuneam că școala o să îi fie de folos și acolo. Oricum știam că mama ei n-o va lua niciodată.
Am ajuns la al treilea episod al acestui serial. Pe primele două le găsiți la mine pe blog (codinmaticiuc.ro). Au fost o dată ca niciodată doi oameni care după ce au avut grijă de niște copii într-o casă închiriată s-au hotărât să le construiască un cămin.
Am cunoscut-o aseară. Este stabilită de 7 luni aici, in Miami. M-a întrebat daca nu vreau să plec și eu de tot din România. I-am spus ca nu. -De ce nu?!? m-a întrebat extrem de revoltată. Este groaznic la noi în țară! -Tot? -Absolut tot. Blocurile alea urâte, mizeria, ce naiba îți place acolo?
Trebuie să încep prin a spune că restaurantul meu preferat din toată lumea este Zuma. Cel puțin din câte am încercat până acum. Este un japonez fusion și este la Londra, Miami, Istanbul și Dubai. La fel de bun peste tot. Nu are stele d\'alea Pirelli sau cum le zice deși cred că bucătarii lor au, în fine.
Aceasta este al doilea episod al unui serial pe care-l găsiți aici, pe blog. Primele rânduri se repetă doar pentru cei care n-au prins primul episod și nu știu despre ce e vorba. Au fost odată ca niciodată doi oameni care după ce au avut grijă...
Au fost odată ca niciodată doi oameni care după ce au avut grijă de niște copii într-o casă închiriată s-au hotărât să le construiască un cămin. În 2001 ei s-au dus la toate primăriile de sector să le spună că ei sunt gata să construiască...
Am stat de sărbători la Miami, la prietenul meu Misu sa-i dea Dumnezeu sănătate ca e si ziua lui azi. Am tot ieșit pe le party-uri private pe acolo si mi-am cam futut rinichii de la cocaina. Adică stăteam la coada la baie cu orele si ma pișam pe mine la propriu...
Ador tuningul la femei. Trebuie însă, ca orice, făcut cu moderație și bun simț. Super recomandat la nasoale. Ești nașpetă rău? Măcar să ai super țâțe și super cur! Sau tatuează-te toată… măcar așa să fii remarcată sau originală.
Știți toti deja cât m-am chinuit să-mi cresc și eu Instagramul. Am ajuns cu chiu cu vai la o cifră respectabilă și eu. Respectabilă, dar mai mică decât toți onlinerii de la noi. Nu mai vorbim de persoane publice. Am depășit doar pe Crazy Nobby.
În noaptea asta am fost la Villa Azur, un fel de Loft dar mai mic, care e clubul din Miami de joi. Cam cum era Gaia înainte să se hotărască că seara lor șmecheră e vineri, decizie greșită, dar nu despre asta voiam să zic.
Alaltaseară a fost premiera în România a filmului Bullet Head cu Adrien Brody și Alexandra Dinu, tradus la noi (CUM ALTFEL?!?) “Capcană mortală”. After party a fost (UNDE ALTUNDEVA?!?), la Loft. Am ajuns târziu, foarte obosit
Doar asta mai bag cât a mai rămas din an. Premiere absolute: Plec la Miami azi. Bine, asta e zero premieră că plec de 12 ani în fiecare iarnă. Doar că acum plec de sărbători. Prima dată când nu le fac cu familia și prietenii, însă le fac într-un loc drag și am și acolo prieteni că sunt ca Rapidul, peste tot acasă
Băi, vă jur pe viața mea că nu inventez sau ceva. Nu știu cum plm mi se întâmplă numa’ mie pe cursele astea interne. Fix acum am aterizat de la Timișoara. Am fost prin țară cu filmul Ghinonistul, cu echipa. Cluj, Timișoara, Oravița și Caransebeș într-o singură zi.
N-am avut brad de câțiva ani. Că n-am făcut. Astăzi am făcut patru la Fundeni la secţia oncologică pentru copii împreună cu îngerii de la Ofera in dar: UN Zambet. Sub brad am pus ce le aducem şi în restul anului, că noi nu suntem mai buni nici măcar de Crăciun, dăramite de Moş Nicolae.
Vineri am urcat la Susai. Nebunie mare fac ăștia de la Loft acolo, zici că e cel puţin 1 Mai pe la Mamaia şi că suntem în șlapi şi pe lejeritate. Când colo bocanci, pantaloni de ski, geci groase, glugi, căciuli şi fulare şi mănuși. Să ne întelegem, e frumos rău, da’ nu ştii cine e cine.
Anul ăsta a fost groasă. Uşor, uşor, femeile o dau pe față. Se fut în stânga şi în dreapta şi găsesc uşor justificări: “Eram spartă, fată, băgasem cu el alea două trenulețe la baie şi d’aia l-am lăsat s-o bage puţin că altfel ştii că eu nu sunt curvă ca alea..”
Săptămânile trecute am fost contactat de o tipă pe Instagram (v-am spus eu că e șmecherie şi să-mi dați follow acolo). Mi-a spus că e profesoară la Academia de Poliție din Băneasa şi că vrea să ţin o prelegere despre viața la studenții de anul 3.
Am fost întrebat de curând dacă nu mi-e greu să răspund tuturor pe Facebook, atât în privat, cât şi la commenturi. Inclusiv celor care mă înjură. Nu mi-e deloc. O fac cu plăcere şi dacă am reuşit ceva cu pagina asta...
-De ce nu mănânci carne? -Cum sa mănânc ceva ce are suflet?!? -Peste mănânci? -Peşte, fructe de mare, da. -Astea n-au suflet? -Mai puţin. -Aha. Dar piele porți?
A plecat fratele vostru duminica seara la München cu ăștia de la #huaweica s-a lansat ieri aici noul telefon al lor, #mate10pro si ca, vezi Doamne, o sa ma dea pe spate si o sa schimb iPhone-ul.
E groasă cu mine şi avioanele! Vin de la Timișoara. Staţi aşa, că nu e simplu. Am fost să beau la Epic.
I sometimes wake up in the middle of the night baby, after a dream of you. I go downstairs, have a smoke and let myself sink into that dream.
Săptămana trecută am fost cu Otrava pe la AFI si cum ne propusesem sa stam la povesti, ne-am oprit la magazinul IQOS ca sa-si faca si el rerzerve si astfel sa împușcăm doi iepuri.
Cred că puteam să-l intitulez şi "Despre modă de la unul care nu se pricepe" sau măcar "Despre moda de la un tip care nu e la modă".
Cel puţin dintr-un punct de vedere. Pot să spun că am fost ieri la primul casting din viața mea. Staţi aşa că vă explic. Am jucat până acum în aproximativ 10-11 filme.
Sunt convins că Dumnezeu vrea să credem mai mult în noi decât în El. Cred şi că vrea să fim buni pentru cei din jur, nu pentru El.
Poate știți, poate nu, dar m-am alăturat celor de la Ofera in dar: UN Zambet și mergem de câteva ori pe an la Fundeni la copiii bolnavi de cancer cu oncoxin și ceva daruri.
Ce-i drept pentru o singură noapte, nu mi-a displăcut însă deloc. Cluj este unul din orașele mele preferate, e drept că şi datorită TIFF şi Untold pe care le ador.
Pentru mine care toate verile bag Saint Tropez şi iernile Miami. N-aveam cum să-mi imaginez că avem aşa ceva, un loc cu aşa vibraţie ca acesta.
Apasă pe "emoji" şi uită-te la "frequently used" adică la "des folosite" sau cum scrie la fiecare acolo.
M-am urcat în avion marți pe la prânz cu destinația Copenhaga. Recunosc că mă uitam temător să văd lângă cine nimeresc că mă știți păţit pe avioane.
Weekendul ăsta a fost aşa plin la mare încât a fost ca pescuitul în butoi. Rezolvai cazuri grele cu o brățară la Loft, un șezlong la Ego sau Caelia, un shot la bar.
Am venit de miercuri anu' ăsta. Să fiu pregătit. De bine ce am venit miercuri seară n-am dormit deloc de o durere de dinţi, de zici că-s blestemat perioada asta. Noroc că am o prietenă bună stomatoloagă la Cluj şi am sunat-o joi la prima oră.
Sâmbătă, am ajuns la LOFT hotărât să beau rău că azi am zi grea: merg la dentist. Nici nu vreau să mă gândesc ce mă așteaptă. Probabil când voi citiți asta eu transpir în scaunul ăla nenorocit.
Vineri seară, belea mare. Fix intre două ture de Timeshift adică între Dj Snake de joi şi Guetta de sâmbătă m-au luat problemele cu dinții la 12 noaptea la restaurant.
Agitaţie mare pe weekend la mare şi deja cu o săptămână înainte la București şi prin țară. "Tu unde stai, fă?", "Păi nu e bubuială non-stop? N-am mai luat cazare."
A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Ariane Djafari. Şi era unul la părinți şi dăduse-n toate cele, cum este Loftul pentru prinți şi Sunwaves între grele.
Timișoara e orașul meu preferat din țară şi l-am cam neglijat. N-am mai fost de câțiva ani buni. Treaba asta o voi remedia sâmbăta asta. Sâmbăta asta în Timișoara şi abia mai apoi în toată țara.
Sâmbăta trecută am fost la Vama Veche pentru întâia oară. Virgin cum ar veni. Am fost să filmez pentru sezonul din toamnă al "Băieţi de Oraş" cu prietenii mei Mihai Bendeac, Vlad Dragulin şi Anca Dinicu. Oricum mă amenința de trei ani Bendeac că mă duce în Vamă, iată că a găsit şi forma să mă oblige
Da, vorbesc de ea. Fata cu care am avut cea mai lungă relație din viața mea. De cinci ani suntem implicați emoțional în chestia asta.
Tocmai am plecat din Cluj, de la TIFF. La aeroport, bucurie mare: am prins aeronavă d'aia pe normalitate, mare, câte trei locuri pe fiecare parte a culoarului, d'aia de face doar 50' până la București.
M-am urcat într-un taxi. Este 3:10. Sunt printre ultimii care pleacă de la petrecerea Jameson de la Tiff.
Astăzi am fost cu Doru la spitalul Fundeni la copiii bolnavi de cancer. De ce cu el? Că e "vedeta mea de serviciu". Omul ăla care vine să ajute oricum, oricând.
Am spus mereu că sunt timid. Toată lumea crede că glumesc. Încă o dovadă că din păcate aşa e: Aseară am fost la un botez la nişte prieteni buni. La ceas de seară. M-au lăsat acasă alți prieteni dragi.
Nu mă interesează foarte mult puterea. Sunt extrem de interesat de cum este ea exercitată. În toate formele ei de responsabilitate.Nu doar funcționarii de stat şi guvernanții sunt responsabili. Noi toţi suntem. Responsabilitatea noastră este direct proporțională cu puterea.
Ajung sâmbăta la Loft. -Ce doriți sa beți? -Ceva ieftin si cu care sa ma îmbăt. -Avem Tarla, sticlă mică la 150 de lei. -Bravo, aşa te vreau. Adu douăzeci că suntem mulți şi să nu te pun la drumuri.
Am majoratul la mersul la mare de 1 mai căci merg de 21 de ani neîntrerupt. Pot scrie deci acest mic îndrumar de mers la mare şi am să mă limitez strict la Mamaia. De Vamă îl las pe Otravă să scrie.
Am fost iar la Fundeni ca şi de Crăciun. La secţia de Hematologie Pediatrică, adică la copiii bolnavi de cancer. Am convins-o şi pe Delia să se alăture ingerilor de la oferaindarunzambet şi a venit cu noi de data asta. Şi bine am făcut căci tare mult s-au bucurat copiii să-mi vadă blonda.
Am comentat şi am postat tot felul de glume legate de vestitul clopot, Daniel şi alte lucruri sfinte. Pentru că multă lume a comentat vreau să explic câteva lucruri: - sunt credincios (nepracticant, dar sunt). - sunt botezat ortodox, cred că nimic nu e întâmplător şi nu mi-aș schimba religia.
Probabil datorită faptului că am tot amintit de Mădălina Ghenea în textele mele, odată ce a rămas gravidă m-au şi sunat tabloidele să vadă ce părere am. Am ignorat întrebarea până mi-au pus-o şi cei de la Revista VIVA.
Am văzut-o sâmbătă seară iar. O văd des, căci iese mereu după 12 noaptea şi eu la fel. E tot timpul pe la o masă sau alta. Bea Hugo şi fumează în interior. Scrumează în semnul de "No smoking" după ce îl întoarce invers.
De câțiva ani, de când m-am apucat de actorie, am avut câțiva profesori. Primii au fost cei trei de la scoaladeactorie.ro, Dragoş Bucur, Alexandru Papadopol şi Dorian Boguţa. Au urmat Florin Kevorkian şi alţii.
Personaje: Liviu, Sorin, Florin, Olguța, Daniel, Victor Ora 21.30 Interior, camera de consiliu. Liviu fumează aşezat pe un scaun de lemn aparent incomod. În costum dar fără sacou, cu mânecile cămășii suflecate şi nodul cravatei uşor lărgit.
Probabil că v-aţi săturat de cât m-am legat de fete şi câtă caterincă am făcut de ele. Eu unul cel puţin sunt sătul. E rândul băieților pe care îi văd în jurul meu. Băieții de oraş. Ieşitorii. E bine să dăm o şansă şi fetelor să ştie cu ce au de-a face. Iată câteva categorii:
(sau atunci cand Moșul poartă învelitori de unică folosință) Nu mă alătur din păcate multor acțiuni caritabile care-mi sunt propuse. Am mai explicat de ce. Orfelinatul pe care l-au construit ai mei ne ocupă cam toate resursele.
Îţi mulţumesc, Doamne, pentru cel mai urât an din viața mea. Îţi mulţumesc, Doamne. Nu, nu sunt ironic, nu mi-aș permite, nu cu Tine. Noi, otodocşii cerem. Aşa ne e rugăciunea, obiceiul, nu e vina noastră, aşa am fost educați. "Dă-ne, Doamne."
Am ieșit la "deep sea fishing" cu prietenul meu şi barca lui. E mai mult deep ocean fishing la Miami da' cum eu nu ştiu omu' e dispus să mă învețe. Vă explic aici fix cum am înţeles şi eu: Pescuitu' ăsta e cam ca pescuitu' ăla de București.
Urai că te înșel şi poate de aceea m-ai părăsit. Nu-ţi plăcea cât beau şi poate de aceea m-ai părăsit.
Scriu aceste rânduri într-un avion şi dacă voi le citiți înseamnă că am trăit şi a aterizat cu bine la Otopeni de le-am postat. Am decolat de la Chişinău cu o caşcarabetă d'aia cu elice de la Tarom pe un viscol de nedescris.
This will be the first time an article will have both Romanian and English, but this club deserves it. First for my nationals and then the translation. VIP ROOM este fără doar şi poate cel mai faimos club din întreaga lume. Fondat în 1998 la Paris, dar călcat de mine abia prin 2003.
Adică pot dar nu vreau. Nu mai vreau căci am mai făcut-o şi am pierdut. Am avut de suferit de câte ori m-am certat cu ea şi apoi m-am căit îngrozitor. Am făcut tot ce mi-a stat în putință să nu stea supărată pe mine. E răzbunătoare şi nemiloasă, mai bine mă cert cu oricine dar nu cu ea.
Când am plecat duminică seara din Chişinău am observat o fată în aeroport. Stătea să-şi încarce telefonul pe o bancă chiar în fața mea. Părul lung, complet natural şi cărare pe mijloc. Niciun pic de machiaj pe faţă, operații estetice zero. Credeți-mă, mă pricep.
Soția mea o sa fie o tipă mişto. O să fie o d'aia de gătește un pic mai mult de cartofi prăjiți da' rar că e obișnuită să mănânce'n oraş. Pe la restaurante o să comande numa' tartar şi creveți da' de sărbători o să bage jumări, ceafă de porc şi salată de boeuf. O să facă mişto împreună cu mine de raw-vegane...
Democrația este un regim politic, un sistem care se dovedește depășit. Demos-ul din ce în ce mai îndobitocit în marea lui majoritate s-a dovedit incapabil de a vota în propriul său interes în repetate rânduri pe glob. În Turcia, când l-au votat pe Erdogan în 2014 și-n 2016...
Ne-am cunoscut acum 12 ani. Eu eram tânăr pe atunci, mă credeam nemuritor. La fel se credea şi el, deși era doar un pisoi maidanez de o lună. Şi pentru că îi era frig, s-a strecurat la motorul mașinii unui muncitor în construcții.
Eu personal mă bazez pe femei. Cam în tot ce fac. De la distracție la business, doar cu fete m-am nimerit. Așa a fost să fie, ăsta mi-e "blestemul". Nu mă plâng, Doamne ferește.
O ştiu de cincisprezece ani. Eram la facultate, dar încă umblam prin barurile din jurul liceului cu alți ratați exact ca mine care nu erau în stare înca să fută din facultate şi își încercau proasta vrăjeală cu fetele de liceu.
Stai, stai...nu de fiare vorbesc. Nici la muncă sau pe undeva. Cocaină. Pe nas. Fetele trag mai mult, mai tare şi mai des decât băieții. A ajuns un fenomen. Puţine dintre ele o fac asumat sau organizat. E fix ca alcoolul sau masa la club.
Șofatul e un sport, deci n-aveți de ce să vă supărați. Bărbații sunt net superiori și la acest capitol. Sper că e toată lumea de acord cu acest lucru și nu vă apucați să intrați în ring cu noi.
M-am hotărât sa spun povestea acestui tricou creat de mine şi vândut pe pagina mea de vendor de la www.tshirt-factory.ro. Ideea nu-mi aparține, este o replică din piesa Egoistul a regretatului Maestru Beligan. Girard Perregaux replica la care se râdea in hohote.
O altă postare care nu va interesa multă lume şi nu va fi share-uita, deşi poate ca mai sper incă să mi se dovedească contrariul, căci e vorba de copiii de la mine de la orfelinat.
Scriu de ceva vreme pentru un site de gagici: femeide10.ro. Mi s-a părut şi greu, şi nepotrivit la început când am acceptat propunerea Marinei Almasan să scriu pentru acest site. Acum e din ce în ce mai greu, parcă am ajuns...
Cei care au urmărit postările stiu deja de aceasta "Operațiune". Pe scurt, am hotărât să duc ouă Kinder dar şi alte lucruri la copiii orfani de pretutindeni. Am început cu orfelinatul meu căci sunt un comod.
Dacă mă nășteam dinamovist, viața mea era mult mai tristă, fără peripeții şi cu mult mai puţine amintiri interesante. M-am gândit la asta, n-am absolut niciun merit că sunt stelist sau să ţin cu Steaua în urma unei analize atente a fenomenului fotbalistic...
De ce? Ca să fută puștoaice, cum de ce?!? Asta în caz că își doresc. Da, ne dorim toți chiar dacă ne împărțim în două categorii: cei care recunoaștem și cei care nu. E simplu, trebuie să știi cine e Riri, ce cântă
Hai să vă spun un secret: ştiu că sunteţi nasoale. Noi toți ştim. S-a terminat cu perioada când ne păcăleaţi uşor cu pozele voastre de pe conturile Facebook, Instagram sau (mai nou) Snapchat.
Acum când totul a fost spus despre acest festival, iată şi părerea unui tip care urăște house-ul, muzica electronică şi, în general, tot ce e făcut pe calculator: A fost primul meu an de Untold (o zi, am zis să nu risc totuşi).
Eu sunt bambooist. Adică sunt fan al clubului Bamboo deși nu merg des. Știu că acest termen a căpătat o conotație peiorativă, dar asta este total pe nedrept. Acest club, devenit un cunoscut brand românesc, este inventat, susținut și reinventat de un băiat italian...
Suntem în 2016 şi femeia este egală bărbatului din toate punctele de vedere. Poate însă nu așa cum credeți voi. Cântărim la fel (câteodată chiar și la propriu) contăm la fel, nu suntem și construiți la fel. Ca relația dintre noi să funcționeze, trebuie să păstrăm un echilibru, un schimb echitabil.
Acum ceva timp vorbeam cu Otravă că multă lume spune că "o să facă un viral" şi cât de greșit e asta. (VIS) Nu există deținătorul rețetei viralului şi dacă mâine el ar apărea s-ar schimba ierarhia mondială a topului Forbes.
Probabil că şi la figurat, dar clar şi la propriu. Sunt cu muia. Datul la muie e partea mea preferată din sex. Luatul la muie l-am păstrat pentru relațiile cu Statul Român. Probabil e o chestie şi de dominare sau poate doar de senzație sau poate de...lene. Habar n-am. Dar sunt cu muia.
Nu sunt eu prea de-acord cu treaba asta, dar semnalele sunt clare: femeia e la putere. Sau asta se dorește. Așa ne transmite Hollywoodul. Că băieții ăia dau trendul. Să luăm doar Game of Thrones, de exemplu.
În weekend e sărbătoare mare. Se deschide Loftul, nu vă gândiți la Rusalii, ce naiba. Adică bine, după ce am sărbătorit sfintele sărbători de Paşte tot în Loft, era normal să revenim şi acum.
Weekendul ăsta s-au căsătorit doi prieteni buni de-ai mei. Ea moldoveancă, el elvețian (nimeni nu-i perfect). Ea freelancer, el corporatrist. Ea ortodoxă, el catolic. Sunt împreună de câțiva ani buni, au un băiețel şi o relație sănătoasă.
Joia trecută am plecat spre Cluj. Aveam două premiere în seara aceea la TIFF. Un lungmetraj (Două Lozuri) şi un scurt (tot film, nu vă gândiți la prostii).
Fetelor, vă place rău Internetul. Facebook, Instagram, Snapchat. Postați întruna şi sunteţi deseori penibile. Câteva sfaturi pentru a reduce penibilitatea: 1 relationship status. Dacă ţii neapărat să ai unul doar "in a relationship" şi "single" sunt acceptate şi NU dacă le schimbi des.
Propun un exerciţiu. Strada Ştefan cel Mare, de la intersecţia cu Floreasca, mergând înspre Obor, pe partea dreaptă...încercaţi să număraţi farmaciile. Vă spun eu, căci am făcut-o: 19. Nu mă credeţi ? E ok, număraţi-le.
Doamna Stanciu şi Coaliția pentru Familie au mobilizat trei milioane de români să semneze o petiție anti-homosexuali. Asta pe scurt. Îmi dau seama că este destul de greu pentru doamna Stanciu să mai găsescă un bărbat...
Bunicul meu are 90 de ani. Este foarte bine din punct de vedere al lucidității. În rest...nimic grav pentru vârsta sa, dar foarte multe mici probleme adunate, în special de mobilitate. Ia pastile cu pumnul şi are nevoie de asistenţă 24/24.
Mă-ntreb unde sunt lesbienele din Romania. Homosexuali avem. Nu mulți declarați dar totuși avem. Am și 2-3 prieteni care sunt gay. Clar și foarte mulți ascunși în peisajul autohton, câțiva dintre ei și gagicari wanna be. Dar voi, fetelor?
Nu suntem patrioți. Noi, românii, nu suntem nici măcar uniți. Nu tragem cu ai noștri. Poate că a venit timpul să schimbăm asta. Sau ŞI asta. Am intrat în domeniul cinematografiei din 2013 de când mi-am înființat o casă de producție film, WatchMe Productions...
Spun asta fără urmă de răutate. Am prieteni gay de tot felul, oameni foarte mişto, scriitori, designeri şi aşa mai departe. Cristi Brancu este homosexual pasiv. Spun asta pentru că am aflat de curând şi cred că publicul trebuie informat...
Vorbim de 1 mai, vorbim de Mamaia, vorbim doar de ce ştim, ce am văzut şi ce am trăit. Totul a-nceput, bineînțeles, pe Facebook. Mult mai puţine poze în rapiță, pesemne s-au însemnat de nişte hateri ca mine care făceau caterincă pe net. #noRAPITAthisyear
De la voi, fetelor, am învăţat cât sunteţi de nasoale. Vă consideram prinţese de Petre Ispirescu. Acum prinţese by Nicolae Guţă. De la iubitele mele oficiale am învăţat că: Majoritatea femeilor sunt chele. Nu observasem...
AMR 2 zile. Cum până când? Până la Vinerea Mare, păcătoșilor! Şi tot vineri plecăm la mare. Credincioși şi atei deopotrivă vor petrece anul acesta Învierea în Loft. Sau poate, cine ştie, suntem deja la Breeze la ora aia.
Tu eşti neliniştea liniștii mele. Eşti cea care mă susține atunci când vreau să cad şi să decad şi cea care mă lasă baltă atunci când am nevoie de ajutor. Eşti tristeţea fericirii mele şi bucuria tuturor apăsărilor...
Duminică seara am ajuns la Sala Palatului la show-ul de stand-up al lui Matei Dima. Nu știam la ce să mă aştept şi nu mă așteptam la mare lucru. Îl cunosc, chiar suntem amici şi îi stiu sketchurile de pe Facebook care m-au distrat mereu, dar am pus asta pe seama unui cumul de factori...
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi întru Unul Domn Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Carele din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii.
Duminică m-am trezit la 8, după doar patru ore de somn. Am avut primul curs de actorie de film de la UNATC, clasa domnului profesor Florin Kevorkian. Cum nimic nu e-ntâmplător, dumnealui ne-a povestit că l-a avut profesor pe maestrul Mircea Albulescu şi că de la curs merge direct la înmormântare.
Tutunul dăunează grav sănătății. Chiar aşa e. Ca şi drogurile. Ca şi alcoolul. Păi bravo, mă, ce s-a creat vreodată fără astea? Muzică? Pictură? Film? Nici măcar copii. În chimia dintre el şi ea mai e nevoie de un ingredient ca să iasă cu scântei...
Avem film de public pe marile ecrane. Minte-mă frumos în Centrul Vechi este efectiv un film comercial şi asta este rar în România. Nu spun că n-avem filme bune, dimpotrivă, dar majoritatea filmelor sunt filme de autor făcute pentru festivaluri care apoi își încearcă norocul în sălile de cinema...
M-am născut în Dristor şi mi-am petrecut jumătate din copilărie acolo şi cealaltă în Aviaţiei cu cheia de gât. Am jucat fotbal pe maidan cu patru pietroaie în loc de porți, tot pe maidan mi-am luat bătaie şi am împărțit şi eu câțiva pumni buni. Tot pe maidan m-am îndrăgostit...
Pe 29 Februarie s-a lansat site-ul pentru gagici femeide10.ro pentru care, printr-o nefericită confuzie, am ajuns să scriu şi eu. Iată cum s-a-ntâmplat:
Americani şi europeni mor cu arma în mână prin ţări îndepărtate în numele dreptății, libertății şi al democrației. Same shit până la urmă. Depinde cum o împachetezi. It's just marketing. Cum ar fi ca ambele tabere să ştie că mor din motive strict financiare?
Show-ul Deliei de la Sala Palatului, Welcome to Deliria, este deja SOLD OUT. Cel de pe 2 Aprilie a fost vândut complet în primele două săptămâni de când a fost pus la vânzare, iar cel din 3 Aprilie la fel. Asta-n condițiile în care prețul biletului este dublu faţă de oricare al altui artist român
Anul acesta se-mplinesc 10 ani de când am fost în Siria. La Damasc. Veneam din Iordania, mai exact din frumosul Amman. Eram în zonă împreună cu băiatul cel mare al ambasadorului Iordaniei la Bucureşti ca să încercăm să vindem lemne. Buşteni.
A intrat pe HBO GO filmul coprodus de mine cu regizorul Dan Chişu. Îl găsiți acolo dacă aveți acest tip de abonament. București Non Stop este un film despre o noapte a capitalei noastre din punctul de vedere al unui etern observator, non-stopistul omniprezent. București Non Stop este un film despre o noapte a capitalei noastre din punctul de vedere al unui etern observator, non-stopistul omniprezent. Sunt 4 poveşti, tangențiale pe alocuri care dau posibilitatea unora din cei mai buni actori români să se desfășoare.
Domnule senator Sanders, boșorog zoofil ce eşti, dacă era vorba de Paris, Franţa ţi se mai părea la fel de "inacceptabil" să meargă netul mai bine ca la voi? Nu. Ţi se pare o problemă pentru că ştii că suntem o țară bananieră din lumea a 3-a, o micuță colonie a voastră.
N-am fost vreodată fără replică. Fetele ar spune că sunt obraznic, băieții că sunt tupeist. Prietenii spun că "am cuvintele la mine". Eu știu că sunt timid și mi le scot cu furca din străfundurile sufletului și din ungherele întunecatei minți. Dar le am totuși. Am ceva vorbe...
Am urmărit duminică finala campionatului de fotbal american dintre Carolina Panthers şi Denver Broncos, câștigat de aceștia din urma şi nu neapărat datorită quarterback-ului superstar Peyton Manning, ci datorită unei defensive fabuloase...
Tocmai m-am întors dintr-un tur al Myanmarului (fostă Birmania). Mi s-a părut o experiență senzaţională pe care o recomand cu căldură, nefiind nici măcar una neapărat scumpă. Am avut norocul să-i găsesc pe băieții de la MyanMarvels.com. Trei români, stabiliți la Yangoon care au știut să ne facă un super program, cu super deal-uri...
Am fost ieri la Revenant. Sfânta Treime, Inarritu cu DiCaprio şi Hardy pentru mine funcționează. Cei mai buni ai momentului au o sinergie perfectă şi foarte probabil vor teroriza seara Oscarurilor. The Revenant este făcut cu The Dream Team şi aşa n-ai cum să dai greș...
Extazul poartă numele "Domnul Ibrahim şi florile Coranului", după cartea cu acelaşi nume de Eric-Emmanuel Schmitt (scriitor francez cu origini evreieşti, asemenea favoriţilor mei Beigbeder şi Bruckner) pe care, spre ruşinea, mea nu am citit-o...
Vrei să vezi multe femei laolaltă? Simplu: club aglomerat, cauţi uşa pe care scrie "femei" sau "women" sau un desen minimalist care să reprezinte asta. Şi o deschizi, desigur. Nu te pricepi cum să-ncepi o conversaţie cu ea/ele?...
N-o să vorbim despre Scrofa Domesticus, animalul rozaliu, omnivor, domesticit acum 9000 de ani alături de câine şi obligat să trăiască pe lângă casa omului, sacrificat după poftă şi mai des de Crăciun...
Ptiu, băga-mi-aş pula-n el de sezon. În permanenţă bătăi în uşă şi cu vremurile astea nu mai ştii dacă-s colindătorii sau DNA-ul, DIICOT-ul sau ceva... Lucrurile au luat-o razna, nu mai ştii care e care...
"A sărutat-o ca şi cum buzele ei erau aer şi el nu mai putea respira". Eleganţă, stil, rafinament şi bun gust. N-am asa ceva. Am altele: A sărutat-o ca şi cum buzele ei erau viagra şi el nu mai putea. A sărutat-o ca şi cum buzele ei n-aveau pic de colagen...
THIS IS A TRUE STORY. Bodyguardul meu şi-a făcut cont de facebook. Împotrivă până de curând, el a fost nevoit să recurgă la această "unealtă" pentru fata lui şi pentru a putea da "add" grupului "a III-a B"...
Fericit. Nu sunt fericit. Sau destul de fericit. Nu ştiu, nimeni dintre noi nu mai ştie. Mereu suntem nemulţumiţi şi uităm să fim recunoscători. Pentru ce?Avem pentru ce, credeţi-mă pe cuvânt. Sau nu, nu mă credeţi. Uitaţi-vă-n jur...
O seară liniştită de marţi. Mă aflam la Brasserie, o cârciumă mai fancy asa...by the lake cum zice românul. Toaleta are două cabine la bărbaţi. La femei...la fel, sper, altfel tare revoltat aş fi. Ies din cea în care mă uşurasem şi mă spăl tacticos pe mâini (prost obicei al copilăriei)...
Am 35 de ani şi am fost întrebat de multe ori câte femei am futut până acum. Iată: -am futut minim 5-600 de femei până acum...
Anul ăsta se-mplinesc 20 de ani de când am facut sex întâia dată. Da, de futut vorbesc, nu de labă sau ceva virtualo-modern. Aveam 15 ani şi făceam turul Europei cu un autocar plin de adolescenţi. Eu şi alţi trei puşti eram cei mai tineri. 15 ani, toţi virgini...
"Cea mai fericită zi din viaţa noastră"... Pe bune?! Nunta aceea?! Nu ziua-n care v-aţi întâlnit sau sărutat sau aceea cu fututul? Nunta?! Acele canoane şi obligaţii urmate cu sfinţenie de rude pe care le-ai văzut de două ori în viaţă şi speri ca acum să fie ultima oară...
Mi-e dor de basme de când am cunoscut realitatea cotidiană. Aici Zmeul e combinat cu Ileana Cosânzeana şi oricum o-nşeală la beţie cu Greuceanu. Vrăjitoarea cea Rea trage pe nas zăpadă albă cu Albă-ca-Zăpada şi Prinţul (prinţul ţiganilor de obicei) le ia la pachet pe 500 şi 2 grame...
Habiboo, mă numesc Jamal Al Nasaar şi locuiesc împreuna cu familia la Paris de când mă ştiu. M-am născut aici, într-un cartier mărginaş, Abu Jamal a venit în Franţa acum 40 de ani. Sunt musulman dar sunt şi şomer şi sunt întreţinut de statul Francez...
În primul și-n primul rând, am o pagină "normală" la care am atins maximul de "prieteni" admis pe Facebook și am zis să-mi mai fac una unde să poată intra și, mai ales, comenta toată lumea. Am simțit nevoia acută a multora de a-mi da la muie
Văd că patronilor de la Colectiv le-au schimbat ăștia încadrarea în "ucidere din culpă". Am mai spus : BĂIEȚII ĂȘTIA NU AU CE CĂUTA ÎN PUȘCĂRIE. Am fost hulit, contestat și înjurat pentru asta. Eu însă insist. Mai spun și că:
Când decizi să bombardezi o ţară, fie ea şi la mii de km distanţă de a ta, oricât de justificate crezi că îţi sunt motivele, trebuie să-ţi şi asumi că războiul se poate muta şi pe străzile propriei tale capitale...
Am fost acuzat de "băsism" întreaga mea viaţă. Parţial pentru prietenia mea cu una dintre fiicele căpitanului, parţial pentru că am "trăit bine". Ei, să-mi bag pula dacă nu sunt fanu' omului şi am şi de ce: multe calităţi, leader incontestabil, etc.
România se gândeşte să-nchidă şi ea graniţele. De menţionat, însă, este că nici teroriştii, nici refugiaţii nu vor să vină aici. Dacă te ascunzi şi nu te caută nimeni nu-nseamnă că eşti ilegalist.
Există o petiţie care circulă acum şi este la modă: "STOP fumatului în locuri publice închise!". Sunt fumător şi vă spun așa: mă voi opri din fumat în astfel de locuri când adevăratele cauze care au produs drama de la Colectiv ...
Probabil o să fiu extrem de hulit pentru afirmaţia de mai sus, dar aş vrea măcar ocazia să explic: ISU este aproape imposibil de obţinut. Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă ...
Ghinionul guvernanților este că a ars un club plin de rockeri "sataniști".
... despre noaptea de Halloween Îmi doresc nu sa fac o recapitulare a dramei in sine ci una a premiselor in care aceasta s-a petrecut si poate a reacțiilor de după. Cetățeni vs Autorități Autoritățile fac apel la cetățeni pentru a dona sânge. Cetățenii ajung în faţa centrelor de colectare sâmbătă...
M-am confruntat în 2013 cu o situaţie dificilă. Am fost rugat să-mi scriu propria biografie. Scurtă. Sfântă Fecioară născătoare de Dumnezeu! Bine că scurtă că şi aşa mi-am dat seama că n-am ce trece-n ea. Ce naiba să menţionez? Dacă era un simplu CV mai era cum era... Dar biografie ?!? Isuse Cristoase ! Doar nu . . .
Micuţa şi simpatica pasăre Dodo a dispărut la doar 170 de ani de la venirea omului în insulele Mauriţius, unde prostuţa locuia în linişte şi armonie. Nu mai există. Nu avem nici măcar ceva foarte similar. O să-mi spuneţi că a fost vina ei, că era . . .
Ma gaseam la TIFF. Zi aglomerata. Aveam si eu cu Dan Chisu un closed screening cu Bucuresti Non-Stop pe la 15.00. Tot cam atunci Nae Caramfil avea al sau Closer To The Moon la cinema Florin Piersic. La ora 17.00 a-nceput un workshop cu intrare libera la Napoca15 cu Debra Winger la care am asistat un pic . . .
S-a-nsurat unul din cei mai buni prieteni sambata si am fost cavaler de oroare. In timpul slujbei preotul m-a vazut ca ii spun nasului ceva la ureche si el se-nchina. La randul lui, nasul imi sopteste cateva cuvinte la care ma-nchin eu. Parintele ne zambeste si ne spune . . .
Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea sa. Principiul se aplica si-n ziua de astazi cluburilor bucurestene ai caror clienti sunt dupa chipul si asemanarea patronilor. Nu rade, le stii si ii stii , nu sunt la fel ? Nu apartin ei oare acelorasi lumi ? Cameleonul din mine se adapteaza foarte bine-n toate desi. . .
Mi-am petrecut o săptămână in Bogota-Columbia. Am plecat cu măcar 3 elemente/idei preconcepute despre aceste locuri : cocaina, băieţi răi şi curve. Râd şi acum când mă gândesc...